Ahem

28 octombrie 2007


Scris pentru domnisorul VIP de mai sus, da, very irritating pici, care ma deranja de la teme. Bineinteles ca voi vedea ce scriu pe parcurs ce apas tastele, deci tune in.

********
Asta am avut de facut la filosofie:
Nietzsche

Esenta vietii este dorinta de putere

In acest domeniu trebuie sa patrundem temeinic pana in strafunduri si sa ne stavilim toate slabiciunile sentimentale:viata insasi este in esenta sustragere,ranire,biruinta asupra celui strain si asupra celui slab, oprimare,duritate,impunere cu forta a formelor proprii,asimilare sau,in cel mai bun caz,exploatare, si aceasta nu pe temeiul vreunei moralitati sau imoralitati oarecare,ci din cauza ca viata este tocmai vointa de putere.
Exploatarea apartine nu unei societati corupte sau imperfecte si primitive:ea apartine esentei vietii,ca factiune organica fundamentala,ea este o consecinta a vointei de putere propriuzisa,cea care e insasi vointa de a trai


Camus

Omul absurd

Toata bucuria lui Sisif se afla aici.Destinul sau ii apartine.Stanca lui este lucrul lui.Tot astfel,omul absurd,cand isi contempla chinul,face sa amuteasca toti idolii.
Omul absurd spune da si efortul sau nu va inceta niciodata.Daca exista un destin personal,in schimb,nu exista un destin superior sau cel putin exista doar unul pe care il socoteste total si vrednic de dispret.
Cat priveste restul,el se stie stapanul zilelor sale.In acea clipa sublima in care omul se apleaca asupra vietii sale,Sisif,intorcandu-se la stanca,contempla acel sir de fapte fara legatura care devine propriul sau destin,creat de el,unit sub privirea memoriilor sale si in curand petceluit de moarte.
Astfel,incredintat de originea deplin omeneasca a tot ce-i omenesc,orb care fara sa vada si care stie ca noaptea nu are sfarsit,el nu se opreste niciodata.Stanca se rostogoleste si acum.Ne intoarcem intotdeauna la povara noastra.Dar Sisif ne invata fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile.
Lupta insasi catre inaltimi e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc.Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit.

*******
Asta a iesit la filosofie, sunt constienta ca sug la capitolul asta, dar la 10 seara nu poti cere de la un om cu profunzimea unei cizme sa scoata o interpretare ca lumea.
Voi pune deci doar schita aici, rezultatul final este un pateu siropos cu aroma de savarina invechita si de idei cretine de om care frecventeaza cafenele fitoase.

Nietzsche se refera la promovarea valorilor animale a omului. El priveste creatura al carei scop si menire este sa "biruiasca asupra celui strain si celui slab", inzestrat de natura cu armele necesare. El nu priveste omul ca pe o fiinta atotputernica si intelectuala, ci incearca sa demonstreze ca omul trebuie sa evolueze, iar aceasta evolutie este posibila doar prin "asimilarea" ideilor, conceptelor si valorilor celor din jur, prin orice mijloc posibil.
Numeste "dorinta de putere" esenta vietii umane, pentru ca nu crede in faptul ca omul este menit sa puna bazele unei societati perfect echilibrate, in care indivizii sunt egali, deoarece o astfel de societate ar stavili progresul. Prin competitie, individul invata in mod continuu noi modalitati de a-si invinge "adversarul", cu fiecare om depasit el devine un individ mai dezvoltat, mai puternic, mai aproape de adevarata menire umana.
In textul de mai sus se refera la acea numita "lege a junglei", in care omul este un animal deosebit, care pentru a trai si a detine controlul trebuie sa-si ucida (in sens intelectual) semenii, astfel depasindu-i si urcand o noua treapta catre scopul lui suprem, acela de dominare, indiferent de mijloace. El nu considera imorala "oprimarea, duritatea,impunerea prin forta a formelor proprii", si considera sentimentele drept slabiciuni, care opresc omul sa-si foloseasca inteligenta daruita de natura la capacitate maxima.


Camus creioneaza, prin mitul lui Sisif, adevaratul destin uman, absurdul existentei, un absurd creator, un absurd care impinge omul sa castige noi inaltimi, un progres imposibil de oprit.
Prima idee "Toata bucuria lui Sisif se afla aici.Destinul sau ii apartine [...] face sa amuteasca toti idolii" se refera la negarea unei existente divine, la refuzul uman de a accepta premisa ca cineva din exterior, maret si atotputernic il misca prin viata, iar el nu are nici un control.
Desi prin acest gand omul isi reduce existenta la absurd, la faptul ca dupa ce moare nimic nu il mai asteapta, el se resemneaza si incearca sa progreseze mereu, o munca fara de sfarsit, fara un tel de atins. Ideea este ca omul este destinat progresului, un progres care nu este limitat de un zeu sau de o alta fiinta mareata, ci poate fi dus oricat de departe.
Sisif este erou absurd fiindca realizeaza ca munca sa nu il va elibera de chinuri, ca ea nu are un rezultat, si nu nutreste nici o speranta de a scapa de acest destin. Aceasta constientizare lucida ii transforma chinul in victorie, pentru ca isi asuma "acel sir de fapte fara legatura" ca propria menire, implinita fara ajutor divin ci doar cu puterea lui.
Lipsa ajutorului divin ii da senzatia ca e atotputernic, un sentiment de control "se stie stapanul zilelor sale". Sisif, implinirea esentei umane, reprezinta creatura perfecta care e inzestrata cu "o fidelitate superioara care ii neaga pe zei si inalta stancile."

*********
De fapt mai sus cica trebuia sa fac o schema cu ideile principale, dar efortul conteaza. Oricum, profa e asa misto incat si daca nu ma baga in BAC nu ma supar. Bine, ma supar, blestem nitel, dar eventual, cand voi lucra la REBU voi realiza ca de fapt avea femeia dreptate and i'm miserable slime in comparison to her.

*********
Pe partea asta nu mai stiu ce sa scriu, decat ca maine ma imbrac cu tricoul cu vacuta si voi purta cureaua cu faianta.
Acum dau o raita prin calculator, sa vedem ce haios nehaios penibil gasesc sa pun aici, ca doar i-am promis copilului care bea visinata cu chelul de la OCS.
Nope, this ain't Godzilla, this is the fattest pussy alive, and i think it just ate Garfield.








**********
Si bonus, situatie de sambata seara.
Cafenea snoaba, participanti la actiune o gagica buna, un gagic bun (Muffin), un gagic si mai bun (amic de-al lu' Anticrista) si Anticrista.
Muffin, nervoasa si intr-o criza de scuipat cuvinte cum scuipa Margelatu seminte.
"Si mi-a dat profu' 500 mii si eu i-am dat ariciu' la schimb"
Arici folosit in context de "animal de plush", dar nici aia nu merge, ca si "plush" are conotatie sexuala, deci am dat cu mucii in fasole.
Apoi individea cel bun se apuca de savurat cafeaua, in timp ce eu povesteam cu inflacarare cum isi mananca mucii, ceara de urechi si pasta de la pix un coleg de liceu.
Anticrista radea, gagica buna era bej la fata, saracu' individ cu cotu' in aer incerca sa prinda semnal sau macar o gura de aer, probabil gandindu-se ca nu va scapa cu viata, sau daca va scapa Distonocalmul nu se mai fabrica.


*********
DA SERJ! Tu-ti capu ala comentator.
da
Sisif urca un cacat de piatra pana aproape de varf, cadea, zdrobea fro' 3 sate in timp ce se rostogolea la vale, in timpu' in care impingea asta piatra iar spre varf, construiau imbecilii iar case, iar le lua piatra, si de aici vine tragedia vietii umane.
cam cum sunt si eu cu "posteaza articol" si 5 minute mai tarziu dau later edit.

1 comentarii:

Raluca spunea...

Well...nu e interpretarea aia tipica la cre se asteapta toata lumea si nu stiu ce nota ti-ar da Misbach, dar daca ai fi dat admitere la CEX, eu -care mi-am bagat si eu mainile prin lucrari si dupa ce am vazut ce au scris unii, mi-am bagat si picioarele- ti-as fi dat calificativ "Super" cu zambet alaturi :-)

10/29/2007