ohai

Onishkutsa m-a cautat prin gaurile de la pasaj saraca.
[lie]Fusăş şi io la faza cu Teo Peter[/lie], dar de fapt am plecat înainte, pentru că eram obosită.
Am mâncat un hamburger respectiv un kil de cartofi prăjiţi la Spring, am văzut pe geamu de acolo un bombonel de-ţi tăia răsuflarea, un bombonel de jandarm după care-mi plânge sufletul, alt poliţai se holba la mine din dubă în timp ce mă mânjeam cu muştar pe bot.
Am constatat că armurile lor au slăbiciune la coaie şi cur, că probabil protestatarii fuseseră mâncaţi de porumbei, căci la ora 5 erau doar fru-fru-pigeons care se agitau, am plecat acasa nu inainte să mă iau la un schimb de replici cu sfânta Petri;
Eu: Bai era un 90!!
Petri: Era un 92 nu un 90....
Eu: era 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 !!!!!!
2 minute mai tarziu, un 90 si un 91, respectivele fiind troleibuze, trec prin fata noastra.
Eu: MORŢII MĂ-TII CĂ ERA 90!!!!!!!!
Petri, pe un ton apăsat: Nu vrei tu un pumn în gură?
2 jandarmi stupefiaţi lângă noi.
Lăsând protestul in pace, mă gândesc tot mai des că tre să-mi cunosc fellow bloggers până la urma.
Aşa că o s-o invit pe Onişca la o măslină când oi avea bani, de 1 mai o să opresc pe la Constanţa să mă indop cu midii şi să dau mâna cu narcomanul de Serj, şi dacă tot o scot pe Onişca la măslinit, atunci să-l ia şi pe CrownofNegativity, că pe al său frate siamez Morrigan îl cunosc din ciocniri repetate pe Motoare.*Să vă bag pe amândoi în ... că iar tre să modific blogrollul*
Şi pe Woland vreau să-l întâlnesc, pe Mezel cum îşi zice acum, şi pe nenea Arhi.
Dar deocamdată Onişca, nu de alta dar se pare că amândoua o ardem ruoc prin Bucăreşt.