De când

n+am mai scris aici, multe s-au întâmplat, ceea ce e oarecum ciudat, avand in vedere că ori am stat în casă, ori la bodega de rochişti aflată la 5 minute de casă, ori cu câinii in parc.
Ca update, după scandalul ăla cu profa de filosofie supărată pe noi, acum ea *împreuna cu mai mult de juma din clasă* crede că eu am scris comentariul, şi ameninţă că mă dă în judecată pentru calomnie. Inutil să zic că n-am făcut nimic, aspectul meu fizic mă face vinovată şi de Holocaust (după cum îmi explică mama că oamenii urăsc piercingurile).
De parcă nu-mi ajunge că-s vai neamu meu de epuizată, ieri treceam strada ridicându-mi cainele *de ham* care refuza să meargă. Din neant o punkistă cu soţ şi copil în cărucior s-a postat în faţa mea înjurând că-mi spânzur câinele cu acel mirific ham legat de spate nu de gât. Nelăsându-mă mai prejos, am trimis-o trei ture in morţi şi răniţi de drogată, şi asta să rupă bluza de pe mine, eu să-i rup mâna, totul în mijlocul străzii cu şoferii stupefiaţi ca essential bystanders, şi eterna Petri care urmărea scena înţepenită. Ture la secţie, luni mă duc să depun plângere. Deşi e o chestie minoră, pizda aia fiind dementă, eu tot mă duc. Cu riscul să moară poliţaii de râs,eu mă duc. Ori plângere, ori mă duc la ea acasă şi-o calc în picioare că mi-a ciobit o unghie. Cei care mă cunosc probabil au remarcat unghiile mele: lungi, subţiri, mov, fetiş, încheietură delicată de înger şi piele palidă de divă [încheiem paragraful narcisist]. Şi dat fiind faptul că mâinile astea frumoase mă costă la îngrijit minim un milion pe lună, îi rup picioru femeii şi-o bat cu el până plânge de foame, apoi îi fut 2 peste bot inutilului ei soţ care e incapabil să-şi controleze pizda. See you in jail.

****
Organismul îmi joacă feste mai nou. În 3 zile am mâncat circa 10 vafe cu ciocolată, o cutie de Nutella, 6 fripturi cu grăsime prăjite în untură, 3 blide de cartofi prăjiţi, multe ciocolăţele, multe alte snacksuri etc. Fac chestia asta de 3 săptămâni, şi să zicem minim 5 mii de calorii pe zi ori 21 zile, asta înseamnă unasutădemii de calorii. De menţionat că am luat doar 800 grame în greutate, n-am făcut mişcare, nu m-am abonat la diuretice şi nici n-am borât. Dilemă: unde s-au dus restul caloriilor?

****
În timpul în care Petri era la un bărbat bine şi se bucura de viaţă, eu îmi mai prăjeam un cotlet, gândindu-mă cu oroare la cupluri şi la teoria că totul se împarte la 2. Nu tu regret, nu tu suspin, nu tu melancolie, eu eram ocupată la desfăcutul celei de-a treia pungi de tăiţei rollton de pus pe lângă carne. Şi stau şi mă gândesc eu aşa: dacă pot mânca ce vreau eu fără să mă îngraş, dacă pot să arăt fenomenal şi-n tricoul cu Ursus mărimea xxl, de ce-mi trebuie bărbat?
(Şi totuşi sunt conştientă că dacă continui să mă gândesc exclusiv la mâncare, la Devenirea întru fiinţă a lui Noica, la viziunile presocratice, la Yorkshire Terrier şi la unghii, o să îl ratez pe bombonul ăla de îmi tot trage ocheade de vizavi, mânca-i-ar mama ochişorii ăia de urban. Well, they come and go)