Ca mi-au transformat pizza intr-un cliseu al personalitatilor. De la o chestie simpla cu o felie de sunca si ceva cascaval+ ulei picant (foarte buna de altfel), a ajuns o chestie in care mai lipseste doar mana bucatarului.
E exemplul perfect de taran: sa aiba dom'le cat mai multe minuni in ea, ca sa nu zica lumea ca-s sarac! Dar...daca se poate, la acelasi pret.
Greu e sa lase un lucru simplu si bun. Nu se poate numi "o simpla placere" o mancare cu jdemii de ingrediente din tot felul de bestii moarte. Sa ma mai scarbiti si cu shaorma, ca nu puteti manca ingredientele din farfurie. Tre' sa fie dom'le la gramada, mult si bun, ca suntem consumisti.
Italianul care a inventat pizza se rasuceste probabil 6 feet under, eu in pat de nervi (la 5 dim), ca nu pot manca si eu de la un fast-food fara sa fie o cocalareala in aluat. Si se mai mira those nosey fuckers (prietenii) de ce am ulcer.