Deci, o seara normala ca oricare alta. Ana, Teo si mama lui Teo au format un lant uman pentru a scoate rufele din masina cat mai eficient si pentru a le atarna apoi pe sarma.
La un moment dat, Ana zice gluma aia de cocalar:
tricoaie in loc de tricouri. Apoi realizeaza ca a vorbit urat de fata cu mama lui Teo si zice ceva de genul "Ups, mi-a scapat."
Mama lui Teo zice un Ehh foarte resemnat, iar Teo o trage pe Ana in dormitor, iar chestia pe care i-o spune ajunge sa-i prabuseasca tavanul in cap Anei.
Teo: A citit mama cartea aia a ta, just so you can understand her hints.
Ana: Ce carte?
Teo: meaningful look.
Ana: Cand?
Teo: Acum cateva luni.
Ce carte? Cartea in care e imprimat blogul meu in perioada de glorie.
Pentru aia care au ratat anuntul: de Revelion Teo mi-a scos blogul in print si mi l-a dat cadou....
Mama lui Teo e genul de persoana care crede ca "nenorocit" e un cuvant oribil, om din ala finut si crescut departe de Rahova sau Ghencea.
Revenind.
Ana se supara pe Teo ca nu i-a zis nimic atata vreme, Intru in panica, gandindu-ma ca m-am chinuit atat sa intru in gratiile soacrei, si n-aveam nici o sansa.
Ma uit urat la Teo si-i comunic pe engleza nemultumirea.
Teo e nedumerit.
Teo, cu inconstienta specifica de barbat, ii spune lui maica-sa ca stiu de faza cu cartea.
Simt ca va pierd, deci recapitulare.Acum 4 luni mama lui Teo a dat nas in nas cu blogul meu, s-a speriat maxim si i-a zis lui Teo, rugandu-l sa nu-mi spuna ca ea imi cunoaste personalitatea mizerabila. Teo nu mi-a zis dar, pe parcursul timpului, maica-sa imi tot batea apropouri legate de personalitatea mea mizerabila iar eu nu ma prindeam. Ca na, eram inocenta.
Revenim la ziua de azi.Dupa ce aflu eu minunea si ma rusinez relativ, mama lui Teo afla ca asta e snitch si-a zis ce nu trebuia sa zica. Si se supara pe Teo ca mi-a zis de blog. Si ma supar pe Teo, ca nu mi-a zis de blog. Iar Teo, cu o fata de shocate (roadkill) se inchide in baie. Asa e cu oamenii normali, nu inteleg cum e cu subterfugiile si relatiile sociale.
Si raman eu cu mama lui Teo. She won't look at me. Eu vreau sa-i explic, cu gura mea, care-i toata treaba cu blogul si sa o calmez.
Si ea imi zice: M-am speriat atunci, dar am decis sa te iau asa cum te-am cunoscut, cu ce-mi arati tu, si sa uit de chestia aia. Toata lumea are perioade... meaningful silence, no eye contact.
Moment in care Muffinei ii sare mustarul, in sinea ei. Adica ce e asa in neregula cu blogul meu? Aia chiar e personalitatea mea, dar asta nu inseamna ca nu stiu sa respect oamenii. Ca daca-mi bag pula de fata cu prietenii nu inseamna ca ma cac pe mileuri cand ies in societate.
Si-i explic asta soacrei, pe termeni bineinteles elegantesti. Si ea zice ca intelege, dar tot nu se uita in ochii mei. Si eu fierb de nervi in sine, dar continui sa zambesc, si ma duc sa-mi fac un milkshake iar apoi sa scriu pe blog.
De ce? E prima data in viata mea cand am facut greseala sa incerc sa justific cum o ard. Si blogul asta. Cuz I wanted to be good. Oricum, acum planeaza un nor de cacat deasupra frezei mele si oricata placinta cu mere si oricata mancare chinezeasca fac, tot n-o sa fiu o nora buna.
Pentru femeia asta finuta, sa am blogul asta e ca si cum ma duc la tata sa-i zic ca sunt lesbiana. Adica ma transforma intr-o felie de tort (singura fata a lui tati) pe care sta o boaba de cacat (fi-mea e lesbiana). Oricat de gustos si aratos tortul, tot e cacat.
Din pacate, tortul nu stia ca are cacat pe el. Din fericire, omul din restaurant n-o sa-l mai tolereze decat o luna. Iar tortul isi baga picioarele si noteaza in carnetel: "Don't be nice".
*lasand metaforele la o parte: e foarte ciudat, si chiar dureros, sa afli ca te-ai purtat cum ai stiut tu mai bine, ai crezut ca totul e ok, ai pus raceala unui om pe seama personalitatii lui, iar apoi ai aflat ca omul ala era speriat de tine. Speriat ca de bomba. Ca na, mai sunt si oameni care nu digera fete ca mine. Ohoo, sunt o gramada. Din pacate, unul din ei e viitoarea fosta soacra.
Oare asa se simt si registered sex offenders?
*viata bate filmul cand vine vorba de revelatii iesite de te miri unde si situatii aparent de zi cu zi care escaladeaza in drame lacrimogene.
*am scris aici as a reminder for the future: prima data cand blogul asta a ars un
bridge pe care chiar il vroiam peste transeu. Nu conteaza, sunt inca tanara, pot sa ma pis pe orice pod vreau.
*o sa fie o luna foarte naspa, ca nici nu mai pot sa ma uit la femeia asta. N-are nici o vina, but she rained on my parade.
*ilustratie cu scop dramatic.
**
Doua articole intr-o zi. Ai zice ca revin. Sa speram ca peste alti 5 ani n-o sa intru in cacat pentru ce am zis azi. Anywayz...
