Neata dragii mei

A trecut o luna si ceva, asa ca hai sa mai scot si eu capul in lume cu un "articol" in care deplang tot ce e de deplans.
In decembrie mi-am luat surcelele, limoninele, cartile, hainele, cele 3 perechi de chiloti pe care le tot variez si averea in general ca sa ma mut alaturi de Teo, amore mio, si de mama lui. Am rezistat 2 luni, mi-am luat surcelele, limoninele, cartile, hainele, cele 3 perechi de chiloti pe care le tot variez si averea in general inapoi la mama, promitand ca de indata ce gasim apartament nos mutamamos impreunos.
Apartamentul a aparut dupa nici 2 saptamani, colegul nostru e pe film cu amandoi -linistit, se joaca,lucreaza la corporatie-, chiria e relativ piperata pentru zona si conditii. Ca tot sunt aici, sa zic de apartament. E la Orizont, spre Vasile Milea, in blocurile de lux ale securistilor, e la parter, avem marmura pe hol, se uita aia din 368 la noi cand ne imbracam, camera noastra e cat sufrageria si dormitorul unde am copilarit, avem 2 bai (una mare cu cabina de dus si una micacare te imbie sa te caci nonstop) si o bucatarie relativ ok, numai ca avem 2 dulapioare mici iar unul ameninta sa se prabuseasca in chiuveta. Cu banii stam ok momentan, avem cu ce sa utilam casa, dar la orizont se intrevad ramen noodles si pita cu sare, deci e ok.
Suna bine pana acum, trecem la lamentari.
Mamele noastre nu suporta apartamentul fiindca:

• dam 200 euro partea noastra, mai mult cu 100 decat colegul pentru ca am luat camera mare.
• nu era mobilat
• avem o singura priza
• nu exista masina de spalat
• nu exista debara
• nu suntem in stare sa avem grija de noi
• le place sa cobeasca

Sambata dimineata m-am trezit, m-am dus la dentist, unde mi s-a scos intr-o ora de tras/impins/macinat/smuls prima masea de minte. M-am dus cu frica in san, am iesit calma, cu moaca de trol, iar la ora 1 asteptam sa ma sune Teo sa mutam lucrurile in apartament. La 2 ma suna, zice ca vine. La 6 si ceva seara, apare intr-un sfarsit, dupa ce nu ma sunase cateva ore iar eu ma cataram pe pereti. Cu falcaCat cerul, cu boccelele facute, cu ajutorul multor cunostinte, mutam mobila. Jumatate din camera imensa era plina de saci de rafie plini cu nimicuri, deja ma ingrozeam ca avem prea multa mobila si lucruri. Facem putina curatenie, constatam ca n-avem unde sa depozitam lucrurile. Trip to IKEA.
Incantata, ma sui in masina lui Teutzu sa mergem la IKEA, sa vad ce pula mea e cu hotdogii si cu creionasele alea mici, ca pana acum n-am fost. Magazinul ala e atat de bine organizat, incat n-am cumparat mai nimic, ocupata fiind sa las firimituri in urma mea ca sa revad lumina zilei. Falca s-a umflat mai rau, ne-am oprit la restaurantul IKEA, baietii s-au dus sa ia de mancare, eu tremuram din toate incheieturile inconjurata de puradei care tipau, plangeau, radeau, se cacau si in general faceau ce fac toti copiii, adica te fac sa-ti pierzi increderea in umanitate. O gramada de pulivara, veniti sa-si parcheze copiii la terenul de joaca si sa bage in ei chiftele suedeze, o gramada de mobila la preturi exorbitante in conditiile in care te pun sa ti-o cari si asamblezi singur, ceva mobila ieftina pe care n-ai avea curaj sa asezi un pahar pe jumate plin, multi copii, multe familii, cativa stewarzi, ustensile de casa si bucatarie de care n-ai auzit si n-ai nevoie dar is de designer, etichete pe tot ce exista in hala aia, Pepsi la pahar de coniac, ca sa le fie fricaCocalarilor sa il sparga/arunce, cutii de carton care se asambleaza cu piulite si suruburi, totul laolalta da IKEA. Acum il inteleg cu adevarat pe Palahniuk si acum ii inteleg maxima aia cu Thou shalt not buy swedish furniture.
Dupa IKEA, am luat-o pe mama along for the ride in Cora, unde am achizitionat bunuri pentru casa si chestii comestibile. S-a facut duminica seara, asa ca ne-am odihnit.
Ieri, Teo la munca, Ana munca de acasa ca trebuia sa vina proprietarul, baietii de la net, falca era cat o minge de tenis (azi e cat 2). Vin aia cu netul, ne anunta ca Teo a dat 60RON+ pe un switch inutil, ca nu poate sa-si pastreze IP-ul si a mintit aia de la relatii cu clienti, se apuca de instalat, cica e arsa placa de retea, cumpara placa, o instaleaza, pleaca. Fac o supa dulce, folosesc aia de scos cartofii din tigaie pe post de strecuratoare, ibricul pe post de polonic, scot tot din cutii, aranjez tot in camera, spal de vreo 5 ori podeaua, astept cu casa luna sa se intoarca iubitul de la munca.
Ma suna pe la 5, si-mi zice ca nu vine acasa. Simt ca fuge podeaua de sub mine, ma gandesc ca gata,ne despartim, el are o voce de miel la taiere, ma apuca plansul, stau ca autista in pat pana la 7, cand apare cu o galetuta de gogosele cu ciocolata. Apare si mama in inspectie, pleaca, Teo e la fel de depresiv si se uita la mine de parca ii distrug viata, pleaca sa se plimbe cu masina pe camp sa se calmeze. Motivul? Toata lumea il fute la cap si e sceptica in privinta sanselor noastre de reusita, noi suntem fericiti, lumea se caca in fericirea noastra, he's having second thoughts.
In conditiile in care Teo cand se seteaza pe ceva nu-l poti restarta nici daca-l bati cu butonul de Power, second thoughts e grav.
Stateam si ma gandeam eu asa: ne despartim, la nici o saptamana dupa ce ne-am mutat tre' sa ma intorc la mama acasa, cade adoptia unei pisici. Cum as reactiona? As da foc la juma' din chestiile lui, as bate-o pe maica-sa ca l-a stresat pana la punctul in care aproape isi uraste noua casa, as bate-o pe mama caCobeste si m-as intoarce la o viata fericita de sarit din pula in pula unor tipi dubiosi care nu ma respecta/pentru care n-am respect bandu-mi mintile ca-n copilarie si renuntand la orice urma de viata serioasa, respectabila, muncitoare si plina de dragoste calduta. Who needs that, eh?
In fine. Teo trebuie sa-si revina, pentru ca nu-s facuta, it's not in my genes actually, sa car saci, sa aranjez mobila, sa spal pe jos ca sclava si sa fac supa singura asteptandu-mi barbatul acasa si prefacandu-ma ca-s all so happy all so nice. Sunt facuta sa vin acasa, sa-mi arunc chilotii si sosetele pe jos si sa fumez o tigara in pat in timp ce barbatul imi toarna cola rece in pahar si se pregateste psihic sa ne futem.
PS: daca aveti vreunul scaune de care vreti sa scapati, dati un buzz.Momentan nu primim musafiri sa ne jucam pe 360 fiindca n-avem unde sa-i asezam.

Stuff to piss you off

A fost odata ca niciodata Ana, al carei prieten isi dorea sa devina game designer si presta pe o plantatie ok si faimoasa in aceste scopuri.

Ana presta pe o alta plantatie deloc faimoasa scriind despre noutati din lumea jocurilor. Intr-o zi la fel de ceva ca oricare alta, a dat de o stire interesanta despre Rockstar Games, o companie care parea ok, cool, si era foarte faimoasa. Stirea era un manifest al sotiilor angajatilor Rockstar Games din San Diego, care se plangeau ca barbatii lor munceau de noua luni cate 12-16 ore pe zi, sase zile din 7, pentru o marire de salariu de 1.5% pe an si bataie de joc totala, in care includem guilt trips pentru ca angajatul a indraznit sa se imbolnaveasca si sa necesite invoire catre doctor.
Deci, o multime de numerale urate, pentru bani putini, pentru termene limita impuse de catre Rockstar Games din New York, plantatia principala. Zilele au trecut, cei de la Rockstar nu au comentat, pana ce un angajat a dat un interviu, comparand sefii din New York cu Ochiul lui Sauron, adica nimic bun, se-ntelege. Ce s-a intamplat? Nu, compania nu a comentat despre aceste acuzatii deloc frumoase si roz, ci a pastrat tacerea. Cateva zile mai tarziu, compania a pus la download wallpapere rozalii si multicolore in care Rockstar era reprezentat ca Ochiul lui Sauron, in bataie de joc completa catre angajati si familiile lor, se-ntelege.

• Sa nu-ti vina sa-ti bati prietenul ca s-a orientat spre acest domeniu?

• Sa nu mori de spaima ca, daca plecati din romanezia spre alte meleaguri, prietenul tau va fi la fel de muncit si de dissed ca aici?

• Sa nu-ti vina sa crezi ca in lumea asta ceva atat de pueril precum un joc video are in spate o multime de amarati care l-au creat si l-au incercat, ca nu carecumva sa dea erori, in overtime nesimtit pe timp indelungat care le indoaie cocoasa, ii tine departe de nevasta, nu le plateste facturile si ii termina psihic incetul cu incetul, fiind prea inspaimantati sa plece in conditiile in care industria e terminata de criza?

Inca o intrebare lunga cat Ghita Muresan, nu foarte stabila pe taramul topicii si al gramaticii, inca un nerv in plus, inca o cruce in san, datorata gandului ca pana si creatorul lui Tetris nu si-a luat un ban pentru o inventie care ne-a tocit degetele in timpul orelor lungi si plictisitoare la scoala.