Deci, sa purced. Stau cu prietenul pe undeva prin miezul Drumul Taberei, ceva mai departe de mall-uri, intr-o garsoniera care pare sa fie confort 1 din punctul meu de vedere. E mobilata, are masina de spalat, frigider, are si-un balcon mic, unit de camera, in care mi-am instalat biroul. Biroul respectiv consta intr-un Poang**, doua scaune de lemn care sunt folosite ca proptea de picior, laptop si cafea, plus un dulap incastrat folosit pentru a-mi tine fardurile, pachetele goale de tigari si scrumul care deja-si face francize.
De alaltaieri pisica neagra ce trona pe imperiul garsonierei mele s-a ales cu un tovaras, o scama alba numita Angel / Spike / Autistu' pulii n-are nume, ca vad ca nu raspunde decat la dat cu pumnul in masa.
Iar acum, introducerea introdusa in articolul introductiv, sa trecem la partea importanta: scopul articolului.
La fel ca multe alte pseudo-feministe din ultimii 20 de ani, am o teroare inexplicabila cand vine vorba de facut curatenie. Ca sa scap de gura targului, am invatat sa gatesc si fac asta cu placere. Din pacate, nu tot timpul merge sa faci schimbul asta, drept pentru care din cand in cand *** tre' sa pun mana pe aspirator, mop, laveta si Cif.
In ultimele doua saptamani am stat mai mult acasa si, fiindca domnul rupea spatele pe plantatia de PC-uri, a cazut in spinarea mea sa creez un mediu cat mai prietenos pentru oamenii care nu vor plamanii umpluti cu par.
Ritualul incepe astfel astfel: ridicat sosetele fosilizate, hainele curate amestecate cu alea jegoase, strans canapeaua, aruncat gunoiul din casa, semintele din farfurie si rahatul de pisica din tavita.
Ritualul continua cu: bagat si pornit masina de spalat, bagat aspiratorul minim 40 de minute/3 ture complete prin toata casuta, jonglat farfurii si oale jegoase fiindca chiuveta este plina, spalat respectivele farfurii si oale.
Ritualul se incheie cu: spalat pe jos de minim 3 ori, intins rufele la uscat, ascuns prelungitorul, intins pe Poang (vezi *) si fumat in lant patru tigari.
Cel putin, asa incepea ritualul cand faceam curatenie sambata sau duminica, ziua in care Dumnezeu se odihneste [in functie de religia pentru care optati, aceasta zi poate varia. Consultati regulamentul pentru mai multe detalii] iar oamenii descopera ca naspa-ul abia incepe.
Acum, de cand m-am invatat prost sa stau in Poang (din nou, vezi *), constat ca in jurul meu creste mormanul de rufe, sosetele albe au pumni de par lipiti pe talpa iar blatul de bucatarie isi dezvolta inca o personalitate.
Ceea ce e neplacut e ca inca mai am bani din salariu. Avertizare: aici ajung la subiect.
Ti s-a intamplat vreodata sa contemplezi lucrurile pe care trebuie sa le faci, sa juri ca le vei face, sa te imbraci si sa pleci?
Asta fac eu acum. Ma uit in jur, vad jegul, ma jur ca-l voi elimina, ma imbrac, si plec spre Billa, Angst sau Mega Image.
Acolo ma dau printre rafturi, aleg produse de igiena in valoare de cel putin 80 de RON, ma asigur ca am cel putin 2 bureti de vase de rezerva si 4 lavete, iar apoi ma indrept spre casa. Moment in care constat ca am cheltuit banii de mancare sau geaca de iarna, ma deprim, abandonez produsele de curatat in imensul dulap dedicat si ma asez in Poang (vezi in cacat asteriscul de jos). Teo, nenea care a fost la plantatie toata ziua, ajunge seara acasa si vede jegul, pus cu adevarat in valoare de bidonul de 2l de Sano si cele 4 lavete noi.
Problema mea e: cand pielea mea am devenit asa lenesa? Cand m-am decis sa iau 2 pungi de cartofi congelati fiindca dureaza prea mult sa curat cartofi normali? Cand am zis sa cumpar un mop de 100 RON pentru ca avea sistem de stoarcere mai simplu decat clasica galeata cu storcator? Vreau sa stiu care a fost punctul in care mintea mea de copil sarac, care-a crescut fara produse brand-named si fara trei tipuri de detergent, a decis ca mai bine cheltui bani pe eficientizare (ca sa am timp de lucruri faine) decat pe lucruri faine. Intrebarea e simpla: de ce sunt retardata si cum piureul meu ies din starea asta?
Solutiile oferite de Fight Club pentru oamenii ca mine sunt targetate pentru barbatii care n-au fost alaptati, deci nu-mi voi da foc la casa iar apoi ma voi duce sa fac couch-surfing. Vreau sa stiu cum ajung un om normal, care-si strange rahatul si apoi iese la distractie. Problema e ca sunt genul de om care, cu ultimii bani, isi cumpara un portofel.
*cu chirie
**am invatat ca atunci cand vorbesti despre mobila fotoliile de la Ikea nu sunt semnalate ca 'fotoliu' ci ca 'Nume de produs asa cum se regaseste in catalog'
***O data la doua zile, fiindca se pare ca si eu si pisica neagra chelim in mod accelerat.
