Noul membru al familiei

Faceti cunostinta cu Mr. Griminal Spark, cunoscut sub pseudonimul Grim, raspunzand la apelativele "NU", "NU E VOIE", "NU MUSCA!", "TUZGURAMATIINUMAIMUSCA".
Grim este cel mai nou membru al familiei Muffineze, formata din Teo si Ana si responsabilul pentru transformarea me intr-o cat lady. Nu cat person, pentru ca prefer oricand un caine, ci cat lady, pentru ca nu am prieteni si vorbesc cu matza mea ca si cu o fiinta umana.
Grim e complet negru, cu mici scapari pe alocuri: 15 fire de alb pe piept, si chiloti albi.
Voi reveni cu detalii despre noua locuinta, dupa ce reusesc sa mut toate cacaturile din prima noastra casa.
Wish me luck.

Weekend-ul meu - un eseu fericit ca o javra cu doua cozi

Saptamana trecuta va invitam cu mic cu mare pe aia mai geek dintre voi la lansarea jocului Splinter Cell: Conviction, organizata de mirificul site la care sunt sefa la idei pe partea editoriala, adica GameX.
Motivul pentru care eram asa deprimata era ca, dupa ce m-am lasat de baut, luat si agatat, trebuia sa renunt si la "traditia" de 1 mai in Sfanta Vama.

Poveste cu timeline:

• Vineri dimineata: scris stiri pentru emisiune rapid, caColegul prezentator pleca la ora 1, plecat la munca.
• Vineri la pranz: munca in regim relaxat singura in birou - toata lumea organiza petrecerea iar eu scriam de noul Call of Duty proaspat anuntat.
• Vineri la ora 4 si un pic - apare corasonul meu Teo cu o caserola plina cu cartofi prajiti si aripioare, fierte in ulei si pline de arsuri negricioase. Delicios, incepeam sa fiu fericita.
• Vineri la ora 5 si un pic - ma chinuiam sa urc emisiunea pe site, site-ul refuza. Panica mare, oamenii incepusera sa vina la bairam.
• Vineri la ora 5 si inca un pic - Teo imi zice ca mai stam jumatate de ora si plecam in Vama. Soc suprem, credeam ca face misto de mine, iar creierul meu derula banda "Nu avem bani luna asta nu avem bani avem cheltuieli din iunie putem sa mergem nu se merge in vama"
• Vineri la ora 6 fara un pic - plecam spre Vama, eu inca nu credeam ca e adevarat.
• Vineri seara pe drum - am vazut o caprioara, un iepure si un camp plin de berze, pe drumul vechi spre mare.
• Vineri in jurul orei 12 - se ajunge in Vama, se cauta loc de urcat Matizul pe trotuar, se baga o saorma cu pofta.
• Vineri in jurul orei 12 ceva mai tarziu: se intalneste cu niste prieteni mai vechi, se sta umpic pe plaja, se duce spre 2 mai sa doarma Teo, care estem sofer.
• Vineri la ora 1: se mai mananca iar, de data asta midii pane cu cartofi prajiti.La ora 2 Teo dormea iar Ana statea la povesti.
• La ora 3 si un pic Teo decide sa ne intoarcem in Vama. Se sta in masina. Cuplul incearca sa adoarma, desi e frig in canci. Incercam sa ne trezim la timp pentru rasarit.
• La 5 jumate se purcede spre plaja, un cuplu inghetat ca un cacat. Se mananca nu stiu unde o ciorba de burta.
• Cuplul purcede din nou spre plaja, unde ingheata ca un cacat si blesteama soarele care nu mai iesea. Se holbeaza la idiotul traditional care sare in apa si isi pierde coaiele in ghearele temperaturii neprietenoase.
• La ora 6.59 sambata, dupa rasarit, cuplul purcede spre tzara lui Teo, unde barbatul trebuie sa se intalneasca cu un verisor. Aici, surpriza surprizelor. Verisorul era decoy, de fapt Teo mi-a luat pisica. Daca ai ajuns pana aici, let me do you a favor si sa iti explic mai colorat. I HAS A BLACK KITTEH!!!!!!!
  La 4-5 dup-amiaza, eram in Bucuresti.

Deci, in doar 12 ore, m-am ales cu o excursie in Vama, total neasteptata, si cu pisica viselor, total neasteptata. In plus, in plus, cu un plus mare, era doar sambata dup-amiaza si am reusit sa ma distrez (un cuvant nu chiar potrivit) cat in 2 saptamani de concediu in timpul alocat somnului de weekend. Sambata seara in vizor, duminica libera.
Genial.Genial. Am pisica.Poze in curand.

Stuff to piss you off

A fost odata ca niciodata Ana, al carei prieten isi dorea sa devina game designer si presta pe o plantatie ok si faimoasa in aceste scopuri.

Ana presta pe o alta plantatie deloc faimoasa scriind despre noutati din lumea jocurilor. Intr-o zi la fel de ceva ca oricare alta, a dat de o stire interesanta despre Rockstar Games, o companie care parea ok, cool, si era foarte faimoasa. Stirea era un manifest al sotiilor angajatilor Rockstar Games din San Diego, care se plangeau ca barbatii lor munceau de noua luni cate 12-16 ore pe zi, sase zile din 7, pentru o marire de salariu de 1.5% pe an si bataie de joc totala, in care includem guilt trips pentru ca angajatul a indraznit sa se imbolnaveasca si sa necesite invoire catre doctor.
Deci, o multime de numerale urate, pentru bani putini, pentru termene limita impuse de catre Rockstar Games din New York, plantatia principala. Zilele au trecut, cei de la Rockstar nu au comentat, pana ce un angajat a dat un interviu, comparand sefii din New York cu Ochiul lui Sauron, adica nimic bun, se-ntelege. Ce s-a intamplat? Nu, compania nu a comentat despre aceste acuzatii deloc frumoase si roz, ci a pastrat tacerea. Cateva zile mai tarziu, compania a pus la download wallpapere rozalii si multicolore in care Rockstar era reprezentat ca Ochiul lui Sauron, in bataie de joc completa catre angajati si familiile lor, se-ntelege.

• Sa nu-ti vina sa-ti bati prietenul ca s-a orientat spre acest domeniu?

• Sa nu mori de spaima ca, daca plecati din romanezia spre alte meleaguri, prietenul tau va fi la fel de muncit si de dissed ca aici?

• Sa nu-ti vina sa crezi ca in lumea asta ceva atat de pueril precum un joc video are in spate o multime de amarati care l-au creat si l-au incercat, ca nu carecumva sa dea erori, in overtime nesimtit pe timp indelungat care le indoaie cocoasa, ii tine departe de nevasta, nu le plateste facturile si ii termina psihic incetul cu incetul, fiind prea inspaimantati sa plece in conditiile in care industria e terminata de criza?

Inca o intrebare lunga cat Ghita Muresan, nu foarte stabila pe taramul topicii si al gramaticii, inca un nerv in plus, inca o cruce in san, datorata gandului ca pana si creatorul lui Tetris nu si-a luat un ban pentru o inventie care ne-a tocit degetele in timpul orelor lungi si plictisitoare la scoala.

Ba, cred ca e dragoste

31 decembrie a fost, la fel ca si 30 si 29, o zi in care mi-am plimbat sunca prin niste c0lanti rupti in cur, clatinandu-ma de oboseala si privind lumea cu ochi sticlosi de obosita nefututa de cateva zile dand spre saptamani. In speranta ca nu voi trece in 2010 cu lipsa acuta de cuc, am zis ca hai sa facem ceva. Si m-am trezit ca am un cos pe buca, care se holbeaza la mine, eu la el, el la mine, eu il intreb ce cauta acolo, el e tacut, eu ma enervez, el zambeste. Nervii cresc exponential cu timpul care se scurge spre ora 12, cand, in curul gol fiind iesita de la dus, Teo imi zice la multi ani prin usa. Chiloti, sutien, iesi, uita-te la taraf, chinuie-te cu sampania siiii....wooooww...sex. Never saw it coming, it was ok. Postsex, ma asez pe canapea si Teo imi da cadoul. Un pachet infasurat in ambalajul in care i-am dat cadoul de Craciun, lipit cu 10 tone de scoci. Ce era in pachet?
La prima vedere...o carte.
La a doua vedere...o carte cu un copacel pe ea.
Fericita, ma gandeam ca e ceva fantasy, sau un ghid How To Not Just Lay There Like A Startled Fish In Bed.
Ce era?

Intrerupem transmisiunea pentru a va ura La Multi Ani, desi la noi nu se presteaza cu urari si colinde.

Pariu ca nu-ti trece prin cap!
O carte huge, cu coperta lucioasa, cu pagini lucioase si groase de revista, numita Hugs. Ring A Bell?
Teo mi-a imprimat pe hartie toate articolele de la inceput pana la Coming Out of the Closet (ala in care anuntam Academia Austera) cu poze si, unde s-a putut, cu comentariile voastre de rigoare.
Atai cartea cu blogul meu. Sex, mancare, stres, cei mai misto ani ai mei de boschetareala si blogul preaiubit...nervous breakdown, mangaiat cartea, plans, si laudat pe mine insami de cat de tare pot fi. Si cat de putin m-am schimbat si cum nu mi-e deloc rusine cu ce am facut pana acum.

De ce mi-a printat blogul?
For a new chapter in life. Si pentru ca acum ceva vreme am venit obosita de la munca si am plans pana mi-au sarit ochii din orbite ca sunt o ratata, ca nu stiu nici macar sa scriu, si ca daca pica vreodata tehnologia in gol nu am facut nimic. Nimic. Doar un blog de patru ani si un site de jocuri in care am turnat un an de munca a la Sisif. Writers should have stuff on paper. Si mi-a printat blogul pe o carte a carei coperta prezinta banda aia Cyanide and Happiness din headerul de acum, cu Stealing your air.

"Pretty deserves best. Fie ca asta sa fie primul pas in cariera ta pe hartie :) "
Fuse dedicatia.

Is it wrong for me to marry the guy right here and now?
Incheind melodramatismele, ai ocazia de neratat (ar fi indicat sa o ratezi totusi) sa ma vezi in emisiunea asta, asta si asta aberand cu spume si spor si in general fiind atat de uncomfortable incat imi doream sa sar pe geam. Apropo, recomand primul link fiindca eram spalata pe cap. Gen.
Eugen, ca tot e melodia asta in topul cocalarilor de pretutindeni.

Cand ai pus 10 kile si nu stii nimic nu dai din papagal, dar am facut-o si pe asta. Enjoy the view.

Coming out of the closet

Mai ceva ca un gay care intentioneaza sa-si anunte orientarea sexuala, asa ies si eu din dulap cu "marele" secret: i give you my website, facut in 3 luni de munca, invatat wordpress, invatat ce inseamna php si css, sters baze mysql, plans de nervi sau oboseala, muncit noaptea in timp ce prietenu' dormea linistit in pat.
Si dupa astea 3 luni, sunt inca nemultumita de rezultat, mi-e frica de "ce-o sa zica lumea", sau de ce-o sa ziceti voi, them Muffin readers, fiindca Academia Austera n-are nici o treaba cu Dasiigur.
E 11.32 duminica seara, sunt obosita, ma ustura ochii, si-mi bag picioarele in ea de treaba: site-u' e gata de o luna, mai scriu din cand in cand, dar tot n-am curaj to fess up to it. Ok, am facut-o, acum se stie pentru ce am abandonat Hugs, de ce nu mai scriu cu puli si pizdi, si ce e marele "proiect" secret menit sa-mi salveze nervii, si sa compenseze lipsa unei activitati care ma face fericita pana in maduva oaselor (vezi job de 8 ore care nu implica zane sau alcool).
In Academia Austera o sa se gaseasca de acum incolo carti pentru copiii mici si mari, ilustratii, povesti, jucarii, ciocolata, jocuri, si asa mai departe, dar cu toate astea nu, nu intentionez sa inchid Dasiigur. Va dati seama cum ar fi sa exist online fara un loc unde sa-mi bag pula?
So, if you like my project, feel free sa schimbi in blogroll Hugs cu Academia, sau sa pui un link in plus, sau un banner sau orice. My evil plan implica facutul de "bani" cu un site care-mi place, cu cartile care-mi plac, lipsa unei cooperative unde se da cu sapa 8-9-10 ore pe zi, si impartitul de chestii cu oamenii care imi plac.
Daca nu-ti place site-ul, ar fi foarte dragut sa-mi zici de ce, fiindca incerc sa-l fac cat mai ok, si cam am nevoie de pareri. Desi am 4000+ personalitati, i still need feedback.
Fara numar fara numar, Academia Austera ii este dedicat lui Arhi, care mi-a lasat un comentariu la un moment dat cu "Esti un copil bun". Desi nu mai dai cu ochiul pe aici, 10x dude, recunosc, sunt un copchil bun, acum sa vedem ce parere au altii despre asta. :)
Si lui Teo, ca mi-a suportat plansul si frustrarile si crizele cand nu iesea ceva cu CSS atata vreme :D

My love ate my donuts

Exista momente de stupefiere totala in viata, cand ciocolata e roz si oamenii pe care ii cunosti sunt straini care mint cu fiecare cuvant, si, desi cat se poate de penibil, momentul meu de acest gen a fost cauzat de niste gogosi. Subsemnatele gogosi nu erau de la Dunkin, de la Gogoasa Infuriata, sau o firma de renume, ci erau niste langosi amarate cumparate de la o gogoserie de cartier, la pretul de 1.3 RON bucata, cu umplutura de ciocolata si branza sarata.

Toata povestea a inceput aseara, sau, la un nivel mai profund de percepere a cauzelor, acum 3 saptamani cand Teo, prietenul meu, a intrat la regim.

Aseara, dupa o partida de "lucru intre 2 adulti cu hormonii urland" extraordinara, Teo s-a dus in camera de dincolo sa stinga luminile, in timp ce eu respiram sacadat pe marginea patului.
A stat 5 minute pe acolo, s-a intors si s-a bagat la somn, ca incepea munca la 8 a doua zi (overtime). Eu, fiindca n-am ajuns inca la punctul in care lucrez in fiecare weekend, am ramas la calculator pana la ora 5 dimineata. In acest interval (ora 00:00- 05:00), am mai fost de 2 ori la bucatarie, unde am observat cu stupefactie ca nu mai am 3 gogosi si jumatate, ci doar 2. Am pus acest lucru pe seama lenii de a cauta si gogoasa lipsa, si, dupa ce am luat o gura din jumatatea de langosa, una inceputa cu branza, m-am dus inapoi in dormitor, unde m-am dezbracat si am pus rufele in masina, sa le spele Teo cand se trezeste.

Trezirea mea s-a facut la 11.50, cu 10 minute inainte sa sune alarma la telefon- a sunat alarma la stomac, care lovea cu lingura in masa si cerea mancare. Recalcitranta, m-am spalat pe ochi, si apoi m-am indreptat spre bucatarie, in timp ce-n suflet imi incoltea fericirea ca ma asteapta 3.5 gogosi extraordinare.

In bucatarie, ma astepta acea jumatate de gogoasa cu branza, si nimic altceva. Panica incepuse sa se instaleze, si am purces la scotocirea casei de sus in jos, in timp ce in creierul meu ideile sunau astfel "Nenorocitu' naibii mi-a mancat gogosile!", "Sunt nebuna. Macar a mancat, nu mai tine regim si e foarte bine!", "Dar cum de le-a mancat? E la regim, ne certam mereu ca nu vrea sa manance macar un cartof, si acum mananca 3 gogosi prajite si date prin zahar?", "Dar nici macar nu ii placeau! Uraste ciocolata, cum de a mancat gogosile cu ciocolata?".
Intr-un final, am decis sa verific si in frigider, ca poate iubi e dobitoc si le-a pus la rece- se strica daca faci asta. Frigiderul a fost lovitura suprema: totul rasturnat, lipsea o caserola in care pusesem o bucata de slanina, 2 carnati oltenesti si 2 rosii. Din nou, in capul meu se auzea cineva urland "Gogosi, ciocolata, slanina si carnati?? Cum?? Cum sa faca asa ceva?"
Copilul amarat din mine s-a servit apoi cu o sticla de Cola (bine ca nu lipsea si aia...), si o inghetata din congelator, a luat telefonul, si s-a indreptat spre dormitor sa fumeze o tigara si sa-si intrebe prietenul ce se intampla. In drum spre dormitor, am trecut pe langa masina de spalat, care era plina cu rufe ca si aseara, nespalate...

In dormitor, la telefon: [o secventa din conversatie, fiindca cea totala, de 20 minute, e o variatie pe aceeasi tema]

Ana: U ate my fuckin' donuts!!!
Teo: Nuuu...
Ana: U did. Si ai luat si slanina si carnatii!
Teo: Da, ca ai mutat tu telefonu si n-am auzit alarma. M-am trezit tarziu si am luat ce mancare mi-a picat in mana pentru la servici.
Ana: Deci si gogosile...
Teo: Nu, esti nebuna, sunt la regim.
Ana: Pai si slanina? Si carnatii??
Teo: Pai erau 2 rosii si un iaurt si le mananc pe alea.
Ana: Adica ai luat o caserola cu carnati si slanina pentru cele 2 rosii din ea?
Teo: Da...nu ti-am luat gogosile.
Ana: Ba da.
Teo: Poate te-ai trezit si le-ai mancat tu. Sau ai mancat in somn.
Ana: Tu ai luat gogosile!
Teo: I didn't take your donuts! Pretty...esti nebuna.

Acum, dupa ce am mestecat treaba asta o ora si ceva, nu sunt mai aproape de o concluzie, in afara de certitudinea ca impart patul cu un strain, care ma minte in legatura cu gogosile.

Mi-l imaginez asa (exemplu folosind poze cu Homer Simpson):
Teo, dupa o partida de sex, mort de foame, cautand ceva de mancare:
Teo, confruntat cu lipsa de mancare sanatoasa si incercand sa treaca peste regimul lui, in chiloti, glorios:
Teo, atacand langosa cu ciocolata:
Dupa atata regim, Teo isi pierde controlul, si mananca din ce in ce mai mult, la fel ca o bulimica din filmele inspirate de Kate Moss. Faza 2: langosele cu branza:
Teo, in drum spre munca:

Teo, stand langa Xbox360-ul firmei si testand Assassin's Creed 2, in timp ce ma mintea la telefon:
Jocul pe care ar trebui sa-l testeze Teo, nu blockbustere medievale cu tipi atletici a la Ezio:

In final, catre Teo:

Baby, te iubesc, dar nu stiu daca mai pot sa am incredere in tine.


Later edit:

Remy : Teo: Poate te-ai trezit si le-ai mancat tu. Sau ai mancat in somn.
Muffin: da
Muffin: vezi??
Remy : da` daca asa e totusi?
Muffin: io n-am nici ce sa ma cac de foame
Muffin: nu e asa
Remy : te`ai gandit la varianta asta?
Remy : de ce sa nu fie asa?
Muffin: ca io daca mananc noaptea
Muffin : ma cac dimineata
Muffin: de dimineata..nimic!
Remy : deci nu te`ai cacat..deci n`ai mancat...good point

LOGICA INVINGE!

*Teo: OMG
*Teo: un internet intreg crede ca ti-am mancat gogosile
*Teo: i'm afraid of anonymous!!!
*Teo: si, nu
*Teo: nu am mancat nici o gogoasa, nici aseara, nici acum
*Teo: si da, am uitat de rufe
*Teo: PT CA MI-AI MUTAT TELEFONUL SI MA GRABEAM DIMINEATA!!!!!

Ne întoarcem la Tom Waits

(You got to) Lie to me baby
(You got to) Lie to me baby - move on

I know you got another
Jockey at home
Let me be your rider till your real man comes
Whip me baby lie like a dog
I really don't care if you do

(You got to) Lie to me baby
Uh huh (You got to) lie to me baby

I know you got yoursef a skinny ol' man
Let me be yourr baby, I know that I can
Slap me baby
Give me all of your grief
I have no use for the truth

(You got to) Lie to me baby
(You got to) Lie to me baby

I know you got another
Jockey at home
Let me be your rider till your real man comes
Whip me baby lie like a dog
Never stop telling me lies

Sunt studentă coaie. Adică voi avea o educaţie superioară, mai superioară decât etajul doi coaie.

Sunt la Spiru, şi îmi amintesc asta odata la o lună, gândindu-mă ce fac retarzii de pe acolo. Dacă stau să mă gândesc, i'm not far off. 

Ultima minciună în care mă scufund e că la vară îmi voi aduna coaiele şi sângele din ovare într-o ulcea şi mă voi duce la muncă în Germania şi Canada. Visul meu măreţ e s-o iau de la zero ca chelneriţă, barmaniţă, sau chiar femeie de servici, în timp ce pe fundal se aude Rebel Yell, pe post de coloană sonoră a victoriei Rockeriţei Balboa.

Aş putea să încep fresh, aş fi zâna zorilor pe lângă fomeile alea urâte, aş avea 2 milioane de bărbaţi tunaţi din care să aleg, propria garsonieră ieftină în care m-aş preumbla senin în pizda goală. Aş locui în cartierul plin de probleme din Berlin sau alt oraş, plin cu skinheads şi oameni fără Dumnezeu pe lângă care mă simt acasă. Aş citi pe laptop Harry Potter în parc, aş petrece nopţile cocoţată în vârful patului cu o sticlă lângă bot, aş leşina cu Dirt in the ground *Tom Waits* pe fundal, m-aş târâ prin casa mea ieftină dar care e a mea, cel puţin până mă aruncă proprietarul în stradă. Aş învăţa germana, aş mânca o tonă de cârnaţi, aş frecventa speluncile, aş cumpăra numai Milka originală, mi-aş toci deştele de muncă şi încetul cu încetul voi avea atâţia bani cât să nu mor de foame şi cât să le trimit alor mei. Aş fi singură 5 sau 10 ani, asta dacă ai ignora pulile care s-ar perinda in and out of my house, dar esenţial aş fi un fluture futule fericit care are casă, masă, cărţi şi mp3uri. Când aş avea bani, aş putea să-mi iau un poster cu cine ştie ce film, că nu e ca la noi în Românica unde găseşti numai mizerii iar chestiile din Diverta trebuiesc plătite în bani şi primul născut.

Dacă aş fi în Canada aş vizita Cascada Niagara în bărcile alea şmechere, fără fulgarin pe mine, m-aş uda leoarcă, mi-aş lua dulciuri şi-aş trage pe nas aerul care anunţă a new land, a promised land. Dacă totul ar merge bine, aş lucra ceva de acasă...mileuri, mărgele, manufactură de icoane sau băgat ştiri pe un site. As sta iar pe pat cu ţigara în gură, scrum pe piept, tastând de zor şi uitând că ie 3 noaptea. Aş sta la geam şi-aş spiona oamenii, aş îngriji petunii, aş face castele din pachete de Marlboro şi-ocazional poate m-aş da pe ulei.

Aş face baie câte două ore, aş mânca baloane de săpun şi aş omorâ păianjeni cu şpreiul de corp, cum făceam când eram mică.

Ce n-aş face eu, dar acum tre să-mi mişc cele sute de kile spre facultate, unde voi susţine un examen important de 30 întrebări la Introducere în Comunicare, pe care îl voi termina în 5 minute şi voi lua undeva între 1 şi 6,5 notă.

Adieu mes amis.

Ahh...Rebel Yell. Feel the 80s baby!

  Am menţionat că odată pe săptămână m-aş juca de-a piraţii, şi sâmbăta m-aş deghiza în rockeriţă, emo, punchistă, gotică, industrială, rockabilly sau raveriţă? Just fo' the fun

Kicking ass taking naps

E incredibil cât te poate distra un parc pentru copii. Am ieşit la o plimbare cu câtai durerea de cap. Eu serioasă, Andra serioasă, Remy serios. M-am întors cu Andra acasă, am discutat serios despre teh future, teh money and teh emigration. M-a apucat căcarea după ce mâncasem 2 ratburgeri dintr-o rulotă. Mă sună Pisi: "Ce faci?"/"Mă cac". Vine Pisi, întreaba ce fac, i se răspunde că mă cac. După o forfoteală din aia cu dureri tăioase şi transpiraţii, ai zice că rup buda în două. Nup...m-am căcat apă curată, limpede, Eviană, nimic altceva, dar forfoteala a revenit.

Am ieşit, a apărut iar Remy*, de data asta cu un amic necunoscut. Eu urlam că mă cac, că mă cac apă, că mă forfote. Andra râdea, tipul nou era semistupefy, Pisi semistupefy, Remy triplustupefy. Timpul trece şi băieţii ca băieţii serioşi. Noi la învârtitoare, la leagăne, la balansoar, la chestia aia din bare înaltă pe care te sui. I must not be particulary smart, că m-am suit pe aia plină de noroi şi când am coborât m-am jegoşit pistă tăt. Andra încerca să mă ţină la cucurigu pe balansoar, nu putea că m-am făcut câta vaca, a reuşit dar nu prea mult, eu am dat cu organul reproductiv în bară, a durut, şi-acu' am o senzaţie awkwardiş aşa. Tipul nou ne-a dat pe învârtitoare, ne venea să borâm, apoi a plecat cu Remy. Eu cu Andra am atacat următorul părculeţ, d-ăla nou plantat de Poteraş. M-am căţărat, am constatat că dacă mă pun pe tobogan nu alunec că am şolduri mari, m-am târât, alea alea. All in all, i had some sirius fun. ŞI n-am băut sau consumat ceva înainte. Ultima dată când m-am distrat aşa a fost în vara lu' 2007 când m-am dus beată turtă cu Andra la o întâlnire, unde era şi ăla beat turtă pe bicicletă şi vorbea cu Andra despre avocatură cât eu încercam să nu vomit. Apoi am vomitat în staţie. *UUU*

Deci, concluzie, a long time ago. Hace mucho tiempo.

După o vreme în care am încercat să par cât de cât serioasă şi stabilă psihic (cu toţi în afară de my Masster care este el), this was nice. Andra şi-a sărbătorit şaptele la drept civil sau ceva de genul, amândouă ne-am căcat pe noi de râs- la figurat că se pare că eu mă cac apă.

I have no fun, ăsta e motivul pentru care nu mai scriu aici. Nu sunt tristă, decât ocazional, dar nu mai fac tâmpenii, nu mai vomit în adidaşii oamenilor, nu mai lovesc cu bagheta bătrânele în troleu, nu mai atârn cu pizda pe uşă încercând să fur cheile femeii de servici în văzul unui bătrân, cu mama  vorbesc mai mult despre bani, nu mai am câini de 3 săptămâni, nu mai pescuiesc din paharul de frappe pufuleţi cu paiul, nu mai fugăresc oamenii cu mâncarea semi-mestecată, nu se mai ascunde nici o fată în dulapul meu ca să-mi smulgă chiloţii, nu mă mai târăsc prin praful de sub pat ca să scap de ăla care vrea să mă gâdile, nu mai răstorn oala cu supă pe covor şi apoi o pun la loc cu încă 3 pumni de păr şi scame, nu mă mai hăituiesc copii boschetari 3 ore să le dau jucăria de la mec, nu am mai văzut pe nimeni făcând laba în boschet, nu mă mai muşcă nimeni de sfârc in lift, nu mă mai trezesc cu câte o limonină în cur dimineaţa, nu îşi mai bagă nici un nebun limba în urechea mea, nu mai ştiu dacă e un căcat încă întins pe peretele licelui, nu o mai am pe profa de filosofie în ceafă, nu mai zgudui eco-toiletul când e Roxy înăuntru, nu încerc să-mi mai dau foc pişatului că nu merge, nu mai borăsc pe taximetrişti, nu mai adorm în propria zeamă, nu mai cred că banca e o sanie, nu mă mai freacă în zăpadă puştii de-a 7a urlând că port tanga, nu îmi mai lipesc sânii de geam, nu mai încerc să mănânc Lady Speed Stick, nu mai încerc să îmi ling sfârcurile că oricât trag de ele nu ajung, nu mai dansez obscen pe melodii oribile, nu mă mai plimb în pula goală prin faţa geamului, nu mă mai amorezez de toţi interesanţii, nu îmi mai înfig pioneze în corp, nu mai ţip Taxiul Tinereţii când văd o salvare, nu mai arunc cu apă fiartă pe geam. Nu mai nu mai nu mai.

Dacă nu mai fac chestii de-astea, what am I?

Ursul ie în căămarăăă...Unii este ursuuuul?

Tlece baba plin salon...şi apasă pe buton....ţrrrrrr!

Aaaa....picaboo!

I am retarded undercover. Vreau să zbor cu pătura, vreau să umflu prezervative cu apă, vreau să pun cola cu mentos la microunde, vreau să mă dau în maşinuţe şi să-mi rup mufa, vreau să mă dau de atâtea ori în tiribombe până am curu vânăt, dar mai ales vreau să am timp, bani şi oameni cu care să fac toate astea. I already have oameni, o număr pe Andra de câteva ori că e umpic dementă.

Vă pup, vă salut, I goes read some kiddie stuffz again, iar apoi să dorm şi să visez că am un gotic personal doar al meu, complet echipat cu bocanci, pantal0ni de piele, palton până în pământ, mănuşi de plasă, creastă ciudată, dermatograf, ruj şi tot tacâmul de pierceuri şi tatuaje şi care arată totuşi cuddly şi copil dimineaţa, care adoră Peter Pan şi Narnia şi Spiritele din Mlaştină şi Poveştile bardului Beedle şi să deseneze chestii complicate în creion dar şi cu acuarele mozolind pereţii cu degetele, şi care vine cu mine să rămânem blocaţi pe toboganul copiilor, să ne rupem curul pe role, să ne umplem de vată de zahăr în păr, să ne mozolim de shaorma pe haine, să cumpărăm pietre colorate de prin te miri ce bazar turcesc, să vorbim cu căţeluşii noştri ca de la egal la egal, să râdem ca retardaţii, să să să să săăăă şi mai ales care să poarte o pijama ca cea de mai jos, să folosească slippers, să facă clătite şi să adore pernele în exces.

I sure do write long sentences. But I still hope that my pajama goth is gonna find meh :D

Over and out, I love everybody now, tomorrow I'm gonna be the same dickdastardly like always. 

"Imaginează-ţi că eşti un pui mic, mic, mic de tot şi neajutorat ca Elena Băsescu în faţa unui test de IQ. Tot ce ai pe lumea asta e o cracă, nu foarte mare sau elegantă, dar e craca ta şi e comodă. Vine ditai cioara şi o scutură...da' o scutură mâncaţ-aş, de parcă n-ar mai fi şi mâine o zi. Îţi dărâmă cuibul şi lipeşte cu o flegmă o scândură rece. Dărâmă scândura şi lipeşte cu două flegme un cui. Tu eşti plecat mai tot timpul, iar când te întorci la copac eşti prea obosit să mai observi ceva sau să-ţi pese, aşa că te aşezi de-a dreptul pe cuiul care-ţi intră în cur. Cioara vine şi scutură iar craca, ca să te întrebe dacă îţi place cum a aranjat-o. Ca un pui inconştient ce eşti, zici adevărul- parcă era mai comod înainte. Cioara face spume la cioc, croncăne de-ţi vibrează cuiul în cur şi zice că tot ce a făcut a făcut de dragul tău. 3 ore mai târziu cioara zice că de fapt e mai uşor să cureţe un cui decât cuibul cel comod, iar dacă nu-ţi convine să-ţi iei paiele şi să te muţi în alt copac. Încă o oră mai târziu, cioara plânge şi-ţi zice să rămâi, dar tu deja ai trecut de la politeţuri la sinceritate şi-i spui că vrei să te muţi fiindcă nu te poţi fute de faţă cu o cioară pe aceeaşi cracă."


Deci, cam ăsta a fost un mic rezumat mic mic synopsis gen al unor chestii, dar să ştiţi că povestea e ficţiune- eu nu sunt pui mic şi mama e prea albă pentru a fi cioară.


Scriu din ce în ce mai rar aici fiindcă sunt mereu leneşă, mereu oscilez între stări de ură şi de vinovăţie, de parcă aş avea iar 16 ani. De data asta, teh violent mood swings au scuze valabile, dar asta nu anulează faptul că iar sunt semi-isterică şi-mi fut anal karma.

Greşeala supremă azi a fost că m-am uitat la un cur de tip clasa A, bestial de bestial. Şi fiindcă am văzut un cur de clasă A, ataşat de un tip clasă A+ care semăna cu penalul dar superbul Lorenzo Lamas, am zis să sărbătoresc cu muzică mai ne-calmă.

Ai zice că Pet de la APC şi Broken de la Bad Religion n-au cine ştie ce efect că nu e doom metal, dar ascult de 3 ore şi mi-i gâtleju sec şi tare aş vrea să beau Unirea până mă prăbuşesc în zeamă proprie.

*note to self: de acum încolo numai Tom Waits şi muzică la pian, că te-ntorci cu 300 la oră către teh dark ages of your ficat.*

*câteodată mă întreb de ce mai pun muzici pe aici că oricum nu-s compatibilă cu *cetitorii*, decât cu câte un retardat care mă invită la el acasă să ascultăm Deftones şi să aşteptăm ca Chino să se pişe pe noi*


Ca să închei, că nu ştiu când revin şi dacă am să revin cu toate venele necoafate, vă urez un Crăciun fericit etc etc, şi vă invit să îmi propuneţi chestii de Revelion, de preferat maratoane de băut Săniuţa şi uitat la Morocănoşii.

Adieu mes amis, mă duc să sforăi.

(cărticica e Poveştile Bardului Beedle, de JK Rowling :D) (ilustratie Pesare)

Postarea 450

Am intrat pe uşă, iar 30 secunde mai târziu se auzeau urlete probabil până la parter, de parcă dăduse strechea în mine şi mama. Mi-a zis femeia foarte răstit "Iar eşti futută în cur?", fiindcă mi-a zis să mă spăl pe mâini, eu am zis "Imediat", ea a zis "Acum!", iar eu am inceput să urlu.
Pisi mi-a zis acu juma de oră că m-am schimbat, că sunt mai responsabilă (?!?!!), şi Petri la fel.
Acum nici o oră: eu zic că sunt îndrăgostită lulea, Petri face mişto de ăla care-mi place, eu văd negru şi încep să-l fac pe gagică-su cu ou şi oţet, ea pe ăla de care-mi place, eu pe al ei, realizăm că ne certăm aiurea şi foarte urât, eu îi zic că a trecut de faza când îi sufla ăla în cur- acu suflă ea, Pisi stupefiat pe fundal, eu morocănoasă încercând să glumesc, Petri vizavi de bocit, o reuniune cu amicii dusă pe pulă, o prietenie probabil la un pas de groapă.
Here's the thing: i'm growing up. She's growing up. We're growing up. Deja ne gândim la salarii, contracte de colaborare, pula mea- chestii de adult. Ea pe deasupra are şi relaţie, se gândeşte la mutat împreună, eu sunt undeva între ură şi mare ură. Duse sunt planurile de mutat împreună eu cu ea, pastilat toată ziua şi futut fiecare bărbat acceptabil, planurile alea de clasa a 9a, 10a, 11a, 12a. Deja nu mai au farmec, ea vrea să se cuddle cu omu ei, eu vreau să mă târăsc în pat şi să zac. Ea valsează spre maturitate şi spre toate bolile care derivă din asta, io fug ca-n desenele animate spre creierul pe care-l aveam la 16 ani şi care se degradează treptat. Ea se comportă ca la 30 ani, io ca la 12 deşi încep să gândesc ca la 30.
Ea face planuri de revelion cu gagicu, îi cunoaşte familia etc, eu strâng bani să-mi tatuez Marilyn Manson,Misfits, Danzig, Tolkien stuff, în speranţa că nişte pete mari de cerneală sub piele îmi vor aminti să nu mă duc în Plaza cu salariul şi să nu-mi aştept bărbatul cu masa acasa. Mi-am făcut un tatuaj, and i dont feel any younger. N-are efect. La nooşpe ani în loc să sar în sus de fericire că am bani pe mână şi nu mă dădăceşte nimeni şi sunt mare şi deşteaptă, am flashbackuri cu toaleta din Under sau alte locuri unde am leşinat. La 30 ani presupun că o să fac cunoştinţă lamei cu vena. Citesc Silmarillion în fiecare zi, mă prostesc, cumpăr ouă Kinder, îmi mai iau ocazional o sticlă de Unirea de care nu mă ating, că deja nu mă interesează. De 3 luni zic că iau o sticluţă de soluţie de sniffat să mă prăjec la creer, n-are farmec. N-am luat-o, n-o s-o iau, nu mai nimic.
Nici nu mai ştiu când am vorbit ultima dată cu oamenii pentru care acum un an mi-aş fi dat o mână şi-un picior. Am ajuns la punctul în care mi-am pus Memo în telefon cu *Vorbeşte cu Nicu* (nr: acum un an mă chinuiam să găsesc bani de avion să mă duc la el şi să-l iau în braţe). Mai am câteva note: vorbeşte cu Bebe cu etc cu tralala. N-am vorbit cu ei. I dont care anymore.
Nu-s nefericită, numai că mi-am pierdut priorităţile, interesele, tot. Sunt fericită să mă duc la muncă (dacă aş fi şomeră ceva îmi zice că aş înebuni), n-am fost încă la facultate. Sunt fericită să dorm tot weekendul sau să fac cercei, nu simt nevoia de socializare. Nici nu mai ştiu ultima dată când am ieşit cu bucurie printr-un bar, nu mai ştiu de fapt când am ieşit. Nu mai ştiu ce fac colegii de liceu, nu mai ştiu ce-mi fac prietenii cei mai buni, nu mai am chef de blog, e unealtă străină. Vreau doar colierul ăla cu Tia Dalma, să am bani peste ceva vreme să merg în Viena de Crăciun, vreau cismuliţe lungi, vreau manichiură, am început să mă machiez zilnic. It all adds up to money and ego. Nu-s nefericită, doar şocată. This is not what i planned. Mă uit la tipi şi de la gândurile obscene de dinainte am trecut la din alea paşnice cu dormit şi cuddling şi vacanţe împreună.
Nuş cum se zice în română, dar I FEEL NUMB. Mă simt de parcă îmi bag pene în cur zi de zi. Nici măcar nu e vina mea, nu le am cu mândriile că muncesc, nu mi se pare că te maturizează sau ceva. Lumea are o problemă: sunt felicitată că m-am angajat, toţi mă întreabă acum "Ce ai făcut azi la muncă? Cum e facultatea?". Înainte era "Cuaie când bem?", acum nothing.
I want my stupid friend back, my stupid dear friend care se făcea muci din două guri de băutură ieftină, care purta bluze lungi până la genunchi, cu care băgam shoturi de kamikaze şi cu care bârfeam nonstop, cu care râdeam ca spartele din nimic sau ne rătăceam te miri unde.
O fi vechea mea paranoia, dar ceva îmi zice că e umfel de Game Over luuuung, aşa pe câteva luni. Game Over to fun, Multiplayer la discuţii despre CV, unde să se angajeze, planuri de viitor, serious stuff, bani bani bani. Gândim amândouă ca nişte babe. Lame. Fail. No more hardcore. Nu e nimic tragic sau extrem în ce se întâmplă cu mine, doar credeam că o să fiu o beţivă toată viaţa, dar se pare că am fost distribuită în filmul cu oameni normali.







And down in the first row,
of an old picture show
The old man is asleep, as the credits start to roll

A nu se lua în serios nimic. Am personalitate de tip yoyo. Mâine n-o să mai înţeleg ce streche a dat în mine acum. But i still got to apologise for somethin' :|

Nouă două puncte douăzeci şi cinci

Deci i got a job. Alea alea, nu întrebaţi, cert e că mă trezesc dimineaţa cu o faţă de căcat şi adorm cu o faţă şi mai de căcat, după ce-mi îndop câinii cu mâncare ca să-mi compensez absenţa.
Azi şi alaltăieri fusăş la liceu să-mi beau cafeaua cu colegii de care mi-era dor şi stupoare! Nu tu *Bună Anaaaa + hug şi pupici*, nu tu *Ce faci graso?*, nu tu *Ce machiaj de căcat ai azi*. Nope, nici una din dovezile de afecţiune cu care mă obişnuisem, doar întrebarea obsesivă "Ce căcat cauţi aici? N-ai terminat liceul?". În cazul ăsta prefer să mă mint singură că ăia se miră că am scăpat de puşcărie şi revin la ea ca musca la cacao, decât să recunosc că i-am futut la icre 6 luni cu psihoza mea legata de filosofie şi prin extensie, cum intru în Bac.
Totu' e fain şi frumos la şcoala, miroase a lacuri, vopseli ji câcaţi, ne-am obişnuit cu asta deci next.


N-am fost la Leonard Cohen, şi spre sănătatea creierelor cunoscuţilor, m-am jelit doar la Pisi, Psycho, Teo, Andra şi mama despre asta, nu am dat comunicat de presă că sufăr şi borăsc de nervi, ca în alte dăţi, spre a stopa viaţa tuturor celor din jur şi de a orienta-o către drama mea. Am rezistat 3 zile, acum e ok să mă plâng, să bocesc iar în baie şi în bucătărie şi sub pătură în sufragerie.
So here it goes: Sper să fie luaţi în pulă într-un mod cât mai lipsit de lubrifiere toţi jegoşii ăia care muncesc 10 ore pe zi spre a lua un salariu spre a-l cheltui la evenimente cu care n-au legătură, respectiv concerte mari. Că există zeci de mii de corporatişti şi rupţi în cur care n-au prieteni fiindcă-s retardaţi, care-şi iau pizda sau pulărăul în weekend şi se duc la EVENTURI, spre a le povesti apoi tuturor ce cul a fost. De exemplu, cunosc şase labe din astea comunale care au cumpărat bilet la Leonard Cohen şi au ajuns în faţa scenei probabil hăhăindu-se la refren, că Halelujah se ţine minte uşor, iar la restul versurilor se uitau în jur sperând să fie remarcaţi. Mizerii de oameni care nu fac diferenţa între evenimente ca nunta, botez, o cină la Hanul Drumeţului, un cico la Mec sau un concert al unei nenorocite de legende muzicale de care ei, în peştera lor, n-au auzit. Mizerii care vor merge la următorul concert Dj Project, şi le va place mai mult, că se asortează cu IQul general. Din cauza mizeriilor ăstora şi boşorogilor de 60 ani care au avut decenii la dispoziţie să-l vadă live, dar au preferat să meargă în Israel sau Egipt în vacanţă, oamenii care chiar au minima idee stau pe dinafară, sau se jelesc în colţ. Muie mă!
Dialog între subsemnata şi pizda care a fost la concert:
Eu: A cântat şi Chelsea Hotel?
Aia: Nu ştiu...
[...................]
Eu: Tre' să-mi cumpăr Joaca Preferată, când oi avea bani...
Aia: Ce e aia?

Trecând peste durere, n-am mai făcut nimic.


PS: Vă vine să credeţi că mi s-a reproşat o întârziere de o oră jumea, admonestare venind de la un om care mă cunoaşte de 2 ani? teh world is ending if i arrive on time

Mesaj scurt

O iubesc pe Consuela, că e mică, ş-al dracului de frumoasă.
Si pe Petri, că m-ar ţine de păr dacă aş borâ.
Şi pe Pisis, adică Pisi la plural, care imi dau sandvişuri.

Toing

Plang de doo ore. Lacrimi d-alea mari de juri ca mi-am prins prietenu la furat cireşele altor fete.
Acum 10 minute a cedat mama nervos,a venit sa ma mangaie si sa planga, ca nu ma poate vedea suferind ca un caine.
Muff: "hâc hâc dar nnnnu sssunt supărată!
Mama:Cum nu? *sunet de tras mucii* ...n-ai mancat nimic si esti desfigurata de plans!
Muff: "Vvvvvin sssexxx pisstols in Romania hâc hâc! nu ma pot opri din plâns! *sunet de tras mucii si sters nasul de cearsaf*
Mama: Si de ce plangi puiule? Te imbolnavesti mama....lasa ca fac rost de bani si te duci!
Muff: Vvvvvin Seex Pistols *trage muci* adică nu se ştie ssigur dar sunt in tratative....*trage muci cu sete* adddică s-ar putea ssă vinăăăă...TU INTELEGI???
Mama: Nu mai plânge pui.... o să îţi distrugi ochii....iţi tremură şi mâinile....După Manson n-ai mâncat doua zile ...
Muff: E cel mai frumos cadou pe care l-aş putea primi!!! *lacrimi mari, muci cât cuprinde*
Mama: Am crescut un copil nebun, puiuţu' meu...
Muff: Şi vin aici...addică îl văd pe Rotten la mai puţin de 300 metri de mine....adică tu înţelegi?? O să fie acolo şi o să cânteee!


*****
Sa-mi dea cineva un Calmazepan ca deja o iau razna.

Broken heart

Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.



Se stie ca vroiam sa merg neaparat la festivalul Amphi, sa clatesc ochii cu Zeraphine si Combichrist...si Hocico....
Am renuntat din varii motive.
Am vrut sa merg la Rock Am Ring, sa asist la mirificii Bad Religion.
Am renuntat, nu ma duc mahmura la examenul de bac...
Am zis sa merg la M'era Luna, alaturi de credincioasa Petri.
Totul era fain pana azi-dimineata, deja gasisem unde sa-mi vand bijuteriile de aur etc.
Si azi dimineata s-a trezit Xulescu sa imi zica de Sziget.
La Sziget vin Sex Pistols. Acum am de ales intre 2 directii: Sex Pistols pe o parte, Blitzkid si Combichrist pe alta parte.
Sex Pistols: THY PUNK BAND. THY ONE, THE ONLY, THE LEGEND!
E legenda wtf?
It's half my fucking heart. Mi-am petrecut majoratul cu o cana de cappucino in mana urland God Save The Queen si Lonely Boy, pe langa alte piese din aceeasi categorie. Cuz i friggin' love it.
Deci o bila alba la capitolul legenda muzicala. O bila alba la capitolul "Dorinte arzatoare". O bila alba la capitolul "Funny assholes".
Blitzkid si Combichrist: o bila alba la capitolul "Dance your ass". O bila alba la capitolul "Public de ciudati si machiati, loc unde te simti comod, diversitate culturala".
Atat.
So what do I do?
Ideea e ca in Roumeinia de bine de rau mai asculti un panc pe ici pe colo, mai clatesti ochii la un concert, mai vezi pui de panchisti (spalati, nespalati totuna)
In zona EBM/darkwave/industrial, oamenii intreaba "Ce e aia?". Nu tu public ascultator (daca or exista sper sa-i gasesc si eu pe aia), nu tu loc unde se baga, nu tu oameni cu aspect din ala. Why GOD??? WHYYYYYYYYYYYYYYYYY???

Stiu foarte bine ca daca renunt la Sex Pistols or sa crape intr-un accident de masina pana la anu', si n-o sa mai am ocazia sa-i vad.
Stiu foarte bine ca daca aman EBM, la anu' o sa fiu o cre(s)tina, ca probabil o sa stau langa un pularau serios si linistit si ascultator de Pendulum, ca o sa lucrez si n-o sa am concediu in perioada aia.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.
Life has a way of sodomising you.


NUUU:(((

Peşşştişşoru fellmeecaaat

Acu' mi-a sărit in urechi melodia asta in playlist.
Versurile zic ceva cam aşa: Wake up and face me
Don't play dead 'cause maybe
Someday I will walk away and say
You disappoint me
Maybe you're better off this way

Urla nenea ăla cu atâta patos You dissapoint me, că mi-a plăcut.
Am o manie să stau să ascult versurile melodiilor, de-aia nu prea ascult doar instrumentale. Dar de data asta mi+a venit intrebarea "Who the fuck dissapointed me?"
Răspuns: "Nimeni".
A mai trecut un an, mintea e deja la pădure. Anul trecut sau acum 2-3 luni cel mai recent, puteam să înşir un milion de indivizi sau individuale care m-au dissapointat. Acu rahaţi cu perje. Toată ziua de azi m-am holbat la o piatră luată din Braşov de fosta mea pasiune *piatră din aia urâtă de la marginea drumului* special pentru mine cică. Sunt conştientă că probabil piatra nu e din Braşov ci a luat-o de la marginea drumului ca să scape de gura mea asta mare care in loc să stea in dreptul prohabului debiteaza idei ieftine. De ce ţin piatra aia in geantă? Ca să mă intrebe colegii şocaţi *De ce ai o piatră in geantă?*, ca să răspund că am primit-o cadou şi ei să zică "Ana e indrăgostităăăăăăăă!". Că ţin tot soiul de mizerii in geantă, că nu am aruncat-o, ca să imi amintească ce idioată lovestruck eram astă-toamnă, şi să îmi amintească că-s prea mică pentru o dragoste mare ca penisul lui Ştefan Bănică Jr.
În continuare o sperii pe mama la fiecare discuţie. Mă intreabă amical unde mi s-au dus bărbaţii, şi i se răspunde că n-am chef de sentimentalisme, că am de citit.
Singura dorinţă rămasă se leagă tot de bărbaţi sau puţoi, în accepţiunea populară.
Vreau un vecin nou, un vecin tânăr şi arătos, care să nu fie ţăran. Nu contează dacă e roacăr, pancpizd, electronist, manelist. Contează să fie suficient de dresat încât să nu mă facă de râs în public *de parcă nu mi s-a mai intamplat in sutălasută din cazuri*.
De ce vreau un vecin aşa?Nu pentru perversiuni sexuale sau relaşii profund spirituale.
Vreau să-mi recuperez partenerul de fumat, să stăm pe scară până la 3 dimineaţa, să stea cu nasul în halatul meu, să îl pocnesc cu picioarele şi să leşinăm pe canapea uitându-ne pe HBO. Că deşi ies numai cu fetili zilele astea, tre să recunosc: I'm not made for hoes.
Îmi plac tipii. Să stau cu ei şi să râd isteric când imi povestesc de prietena lor. Să facem clătite şi să ne suspecteze lumea că ne ardem cică. Să ne batem cu prosoapele şi să ne abonăm unul la frigiderul celuilalt. Să ieşim pe scară după ce unul din noi incendiază bucătăria, să mergem la 5 dimineaţa la nonstop după mâncare compusă din alune în ciocolată, chipsuri şi Pallmall. Şi certurile milenare pe tema Cola vs Pepsi.
Pentru că tipii nu ţin regim. Pentru că nu ţi-e jenă să te faci muci lângă ei şi pentru că au jocuri în calculator.
Se pare că dorinţa mea e imposibilă. În blocul meu se ajunge la vârste matusalemice, se sfidează moartea, gravitaţia şi întreţinerea. Se urăsc tinerii şi se pândesc noaptea pe vizor, mai mai că îi prinzi dând sau luând o muie.

Live from Emotive Land,
Yours truly,
Ana

De ce

Acum vreo 2 sau 3 ani zaceam in pat alaturi de un prieten bun, si m-a intrebat al naibii de curios de ce sunt atat de obsedata de Tolkien. De ce orice lucru urat ma face sa zambesc daca ascult o melodie sau doua din Stapanul Inelelor, si de ce nu trec 2-3 zile fara sa arunc un ochi pe citate sau direct pe carte.
Raspunsul meu a fost unul de meltean cu ceafă lată aka ţăran tâmpit-"Căcat, de-aia...", apoi mi-am aprins o tigara si m-am apucat sa joc NFS.
Intrebarea a mai revenit. De fapt din 10 intrebari, una sigur se duce catre acest subiect.
Cred ca sunt 1000 motive.
in 2001 aveam 11 ani si aterizam cu Ana Ion in cinematograf. Am iesit zguduita, socata, neintelegand de ce e doar atat de putin. De ce nu se continua filmul dupa ce a murit Boromir. Am facut rost de carti si le-am citit cu mainile tremurande. 7 ani mai tarziu (mama, 7 ani, atat a trecut?) imi tremura in continuare cand pun mana pe o carte a lui Tolkien. Fie ca e Silmarillion, Lotr, Hobbitul, Roverandom sau citate pe brainyquote.
A fost o perioada in care dormeam 4 ore pe saptamana, nici Diazepamul nu ajuta. Filmul pus pe repeat ma facea sa adorm si sa ma trezesc zambind.
I won't say my personal reasons for this, mai bine las citatele:

* The Road goes ever on and on
Down from the door where it began.
Now far ahead the Road has gone,
And I must follow, if I can,
Pursuing it with eager feet,
Until it joins some larger way
Where many paths and errands meet.
And whither then? I cannot say.

*All that is gold does not glitter,
Not all those who wander are lost;
The old that is strong does not wither,
Deep roots are not reached by frost.

*Theoden: So much death. What can men do against such reckless hate?
Aragorn: Ride out with me. Ride out and meet them.
Theoden: For death and glory.
Aragorn: For Rohan. For your people.
Theoden: The Horn of Helm Hammerhand will sound in the deep, one last time!

*Theoden: Where is the horse and the rider? Where is the horn that was blowing? They have passed like rain on the mountain, like wind in the meadow. The days have gone down in the West behind the hills into shadow. How did it come to this?

*Forth, and fear no darkness! Arise! Arise, Riders of Theoden! Spears shall be shaken, shields shall be splintered! A sword day... a red day... ere the sun rises!
Ride now!... Ride now!... Ride! Ride to ruin and the world's ending!
Death!
Death!
Death!

*Frodo: I wish the Ring had never come to me. I wish none of this had happened.
Gandalf: So do all who live to see such times, but that is not for them to decide. All we have to decide is what to do with the time that is given to us. There are other forces at work in this world, Frodo, besides the will of evil.

*Sam: I know. It's all wrong. By rights we shouldn't even be here. But we are. It's like in the great stories, Mr. Frodo. The ones that really mattered. Full of darkness and danger, they were. And sometimes you didn't want to know the end. Because how could the end be happy? How could the world go back to the way it was when so much bad had happened? But in the end, it's only a passing thing, this shadow. Even darkness must pass. A new day will come. And when the sun shines it will shine out the clearer. Those were the stories that stayed with you. That meant something, even if you were too small to understand why. But I think, Mr. Frodo, I do understand. I know now. Folk in those stories had lots of chances of turning back, only they didn't. They kept going. Because they were holding on to something.
Frodo: What are we holding onto, Sam?
Sam: That there's some good in this world, Mr. Frodo... and it's worth fighting for.

Mai sunt inca o gramada.

Motive pentru care iubesc tot legat de asta:
-muzica
-personajele
-costumele
-vocile
-replicile care ma intorc pe dos de fiecare data
-povestea
-limba elfa
-faptul ca totul arata desprins dintr-o carte de ilustratii, iar cand citesti ai impresia ca esti intr-un basm
I love every fucking character.
Scenele dintre Arwen si Aragorn sunt cele mai frumoase care le-am vazut.
Pe parcursul scenei cu batalia din Helm's Deep mi-am ros unghiile pana la sange.
And all that stuff.

Live from Emotive Land,
Yours truly,
Ana

Mini muff

Va povesteam eu ca intr-o vreme demult apusa, prima mea dragoste era Cosmin Deleanu (baiatul in albastru). Dragoste de generala, sa se inteleaga, dragostea de gradinita a fost baiatul ala negru mancat de cicatrici de acnee si julituri pe fata, Costin- laudat fie-i numele. Ce i-am facut primei mele iubiri? Hmm, i-am spart odata nasul cand jucam "invartita" si i-am turnat o fiola de parfum bulgaresc de trandafiri, ca cica-i face bine. I-am inchinat 10 pagini in jurnal (l-am ars apoi), i-am facut o felicitare cu o lebada, i-am cumparat un ceas. L-am iubit etern pana intr-a 7a, cand imi placea de un mini-metrosexual cu un cur bestial. Rumour has it, inca are cur bestial:D
*Muffin premianta*
Cativa din clasa asta au crescut sa ajunga propriul meu cosmar (am avut nevoie de 2 ani de psiholog sa trec de amintirea lor). Ma mir cum de le mai stiu numele, acum cateva zile aveam probleme in a-mi aminti cum il chema pe colegul din spatele meu. Ghici care sunt?
Aici nu eram eu, era My Dear Old Friend Ana (cu ochelari). In schimb pot sa ma laud cu faptul ca i-am ars un dos de palma peste bot aleia in alb din margine, pe melodia Coco Jumbo. Sau era Macarena? Tata inca rade cand isi aminteste
Trendy hooker. 14 ani.
Excursia de la Busteni, ohoo (14 ani)
Clasa 1. Amintiri placute. Tot le-as da foc adolescentilor care este ei acum, tu-va-n gat :(
Olanesti, 13 ani presupun. Ultima data cand soarele mi-a pupat pielea mai mult de o ora.
14 ani. Eu, Ana, Stefi, si monstrul. I was a fairly pretty hooker, inainte sa treaca taifunul peste mine. As putea numi taifun prima dragoste (care se tot intinde din cate se pare), celulita, oscilatiile de greutate, scurtele perioade de modelling, rockul, berea, tigarile, vopseaua de par, coafeza. Deh, kids grow up nasty. [In "outfitul" asta am intrat prima data in liceu. Zara, Franco Benussi, Meli Melo n shit, inainte sa-mi fut banii in Under sau alte spelunci]
Sfarsitul clasei a 8a, the 3 muschetari.
V-am zis că in copilărie jucam cu Ana 3 ore de şah pe zi, la bunicul ei?
Sau că împărţeam pasiunea pentru Evanescence, Jrr Tolkien şi limba elfă? Am până şi un iepuraş cu un bileţel la gât pe care scrie "Gwend uireb" (Friends Forever)
Sau că Ştefania mi-a dat odată un adidas in ochi? Sau că era să mă mutileze când a călcat in băltoacă şi şi-a murdărit adidaţii Lotto?
Sau că sportul nostru preferat era căzutul in diferite bălţi, mâncatul de pizza la Tip Top, băutul de energizante şi apoi alergatul prin ploaie? Sau că, de bunăvoie şi nesilită de nimeni mi-am băgat părul in baltă? Că un coleg de clasă a fost călcat in picioare de alţii literalmente, şi că Ştefi i-a dat un şut in gură lui Cojoc*karatistă nene* ?
Sau că i+am distrus unei profe oglinda retrovizoare cu mingea de baschet, iar săptămâna următoare i-am zgâriat maşina cărând un gard?
Eh nu, that shit's private. Petri stieee :D

Băăăăăăăă

Băă, voi realizaţi că mâine Mafineza n-o să mai fie minoră?
Adică n-o să mai fie o chestie extraordinara când prostul pe care l-am provocat la băut se prăbuşeşte sub masă, că n-o să mai exclame nimeni "Bă coaie, te-a facut praf aia care are şaptşpe ani!!!" *deşi să-mi menţionezi vârsta e inutil, fac pe oricine la serii de Kamikaze sau vodka tonic dublă.
N-o să-mi mai felicite nimeni prietenul zicându-i "Haaa nebunule, o arzi pe minore hihi"
Şi azi am primit un cadou de la noul meu prieten *fie că vrea că nu vrea, că e gata ori il iau cu lopata, de mine nu mai scapa* Şoseţel, care mi-a adus Micul Prinţ, o d-aia care face balonaşe de săpun, şi gumă de baloane şi acadele :X :X :X *tai-tai-tai, acţiune de om retardat* infăşurate in hârtie capsată şi in celofan alimentar.
Sărutmâna Şoseţel!
Şi sărutmâna Petri de articolul ăla sexi, dar-ar dracii, spuma şi epilepsia în capul ăla brunet al tău, că altă poză în care eu am ieşit ca una de la MISA şi tu futăcibilă NU PUTEAI GĂSI. Enfin, ştiu că aşa te răzbuni tu fiindcă ţi-am copiat freza.
***
Şi acum my birthday wish:
Să mai ia Dumnezeu din orgoliul ăsta cu care m-a umplut până la refuz şi încă un pic în plus, şi să-mi cer scuze de la Bebe, din cauza căruia mă macină dorul şi îl visez şi în timpul siestelor de dup-amiază.

PS: Şoseţel e prieten nu iubit. Ca să şie clar.

Clivaj social

Pentru cei care au aterizat aici azi cautand una din aberatiile mele obisnuite, referinte obscene la lucruri serioase sau orice altceva obisnuit pe dasiigur.blogspot.com, va anunt ca nu e cazul la post-ul asta.
Stiu ca de curiozitate veti citi totusi, ca deh, regula "Do not press the button!" , dar eu imi fac datoria.
Si acest articol va avea comentariile moderate- asta daca se incumeta cineva sa lase un comentariu aici.
I kno, I kno, it's not fair. Am amestecat ceva serios in Muffinia, marea tara a cretinitatilor. Dar promit ca data viitoare urlu la Notepad, nu pe www.

Tin sa va anunt ca azi am cedat nervos la ora de studii sociale, sau SS cum o alinta colegii mei cu drag.
Cedare din aia nervoasa de tremuram cu spume la gura si la cur, si m-a tinut o ora.
Motiv?
Cica maine trebuie sa stau la o dezbatere despre "clivaje/clivajuri cacat sociale" cu colegii. Si cu totii stim cat imi plac mie dezbaterile. Si mai ales tema.
Ce m-a facut sa-mi sara tandara a fost subiectul orei.
Acum este clivajul (Biserica vs stat, Basescu vs curva de fiica-sa, fascisti versus podoabă capilară).
In 4 ani de zile s-au facut diverse tentative de a ne imprieteni, de a ne cultiva spiritul civic si de a ne băga in cur etica aplicată.
S-a discutat despre avort, despre religie, despre politica, despre cultura, despre disputele pro si contra Internet, despre piraterie online, despre eutanasie, despre sinucidere. Se cunoaste.
Discutiile alea care te fac sa te simti al dracu' de destept, si sa pari destept, desi tu cunosti totul numai rasfoind cate-o revista lacrimogena. Disputele alea care ti se blocheaza in gat cand stii deja fiecare argument care-o sa vina. Chestiile alea care dau premii la Cannes. Chestiile alea pe care le poti discuta 100 ani cu 1 milion de oameni diferiti, sa-i impresionezi pe toti, si sa nu rezolvi problema sau sa te apropii de final. Sau sa-ti pese, in genere.
Nu pot sa zic ca am probleme cu asta. Singura mea problema e ca banuiesc (de fapt am certitudinea) ca in general si profesorul se simte destept cand "prezideaza" o astfel de discutie. Se simte diferit de amaratii aia care predau in provincie si isi iau flegme pe ochi de la elevi.
Pana si pe aia ii inteleg: nu e usor sa traiesti cu spaima ca o sa ajungi asa. Nimanui nu-i place sa se simta prost.
Pe aia manipulatori nu ii inteleg.
Nu stiu daca profa constientiza, dar se transformase intr-un veritabil personaj charismatic.
Cu un ton plin de imbold, cu pasiune in voce si flacari in discurs, ne spunea aceeasi veche problema: Romania e needucata.
Si continua cu: "n-aveti idee ce va asteapta, e o lume rea", "fugitul din tara nu ajuta", "nu cadeti prada manipularii", "se pune accentul pe politician nu pe politica la televizor, cetateanul vede politicianul, nu institutia pe care o reprezinta".
Aceeasi chestie de cand a inceput anul.
In primele ore m-a fascinat, mi-a placut, m-a facut sa raman la orele ei. Apoi am tolerat. Apoi mi-a sarit mustarul.
Dupa ce a tipat 10 minute ca suntem neinteresati, aerieni, normal ca te apuca spuma. Si cand tipa, singurul lucru la care ma gandeam era ceva gen "Idiotilor! This is not the way i planned! You are my army!"
Si acum singura mea parere despre ea e ca se baga in creierul tau, pentru o placere bolnava de a sti ca-si insufla cu pompa ideile in capul altcuiva. Her own chance to immortality and the feeling that you are someone.
Si ma gandeam ca face asa la toate clasele, si cand nu merge, ei bine, ai belit pula cu media si la filosofie si la studii sociale.
Si continua sa urle, si se transforma in *am uitat cine era*. Mi-e greu sa mai numar documentarele astea anti-bush, anti-sistem si tot uit care unde era. Dar era un nene pe o scena, urland din rarunchi "WHAT DO YOU DO?? I TELL YOU!!! GET MAD! GET MAAAAD!"
Un fel de om care viseaza ca toti cetatenii vor iesi pe strada sa infaptuiasca o reforma apocaliptica, nervosi, probabil cu tendinte de Guy Fawkes si praf de puşcă sub Parlament. Un om care viseaza ca asa ceva e posibil, si prin educatie droguri sau mai stiu eu ce, s-or trezi toti cetatenii la viata si or sa-si ceara drepturile.
Un fel de nationalist din ala scarbit de concetateni, care merge pe ideea "Ţara e mişto, numai oamenii din ea o sug", care vede ocazia sa-si formeze el un mic cult de fanatici.
Din punctul meu de vedere, profa mea acum e un fel de Charlie Manson.
Un Charlie Manson ramas in inimile elevilor de toate soiurile, numai datorita charismei.
In inimile elevilor care vor creste mari si puternici si vai-mortii lor, si care vor adanci "clivajul" pe care ne pune sa-l discutam, ca tot aflaş un cuvânt nou, ce căcat?
Elevii care pot fi:
-pizde impresionate de cuvinte mari
-wannabe anarhisti
-bogatani care vor si ei sa schimbe ceva. Nu fiindca asa trebuie si zice morala, ci pentru ca au atatia bani incat s-au plictisit de cacaturi, si tre' sa incerce si ceva sufletist.
-sictiriti salvati de platitudine prin discursurile profei.

Etc, etc.

Cred ca e primul ciot de articol, ca sa-i zic asa- desi nu se supune nici coerentei nici normelor de jurnalism, care contine maxim 20 injuraturi. Si chestia asta ma lasa cu un gust amar, de parca am mancat praz expirat.
Imi pare rau pentru cei care au fost curiosi sa citeasca pana aici, nu este marfa specific Muffaneza, nu garantez ca este marfa de calitate-mai degraba e made in China, dar chiar aveam chef sa refulez undeva si nu mai pot sa continui sa-mi stresez singurul prieten care e interesat de asa ceva (are si ala o limita).
Eh, Mafin creste, sa zicem ca se maturizeaza (imi face tot atata placere cuvantul asta ca epilatul inghinal cu ceara), e dezamagita de indivizi.
Si e grav daca e Mafin dezamagita, in conditiile in care rar dau 2 bani cu adevarat pe cineva. Dar profa asta chiar mi-a placut. E ca si cum a murit Mos Craciun pentru mine. Mai am doar 2 profesoare care au fost asa: *una ma târa forţat la scoala in generala (fara de care as fi ajuns acum sa fiu cu GYS, Lefter, Piedone si retardatii aia in cine stie ce liceu marginal, fiindca deh-imi doream atat de mult sa-mi fac prieteni incat m-as fi dus si in ghena sa socializez)
*si doamna Stefan, singura profa care a fost capabila sa stoarca lacrimi de la mine in public. Nu lacrimi de draci, ura sau oftica, lacrimi din alea de "Doamna nu ma lasati singura!"

Aventuri către secţia de agitaţi

De la dispoziţia de *spirit reintors pe pământ după ce a dat salut cu Constantine în sălile lui Hades* s-a trecut cu ajutorul soarelui la *Domnule poliţist, aş dori să vă anunţ că in faţa blocului se află o domnişoară elegantă care urlă Pam param pam pam param pam obsesiv.*.
Totul a inceput in troleibuz, unde de dragul Andrei *care cu ajutorul meu şi reclama la Tequila a ajuns in topul Wordpress ieri* m-am abţinut de la a face o criză de veselie cretinoidă specifică mie.
S-a ajuns acasă, unde Muffin a putut fi observată in habitatul natural de către mama sa cu o ţigară în mâna stângă şi cu o pereche de chiloţi smulşi de pe sârmă in cealaltă urlând "Beţivaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan raaaaaaataaaaaaaaaaaaaat, beţivan ratat... Ai venit acasă b'at,
Si dormi imbrăcat in pat
Te-o vazut vecina as'ară
Cum ai greşit usa iară

Si o altă locatară
Te-o vazut vomând sub scară
Iară vrei sa te dezbaţi
Si ceri castraveţi muraţi

Beţivan ratat!"
În acelaşi timp, dansând ca un cretinoid in faţa unui asteroid.
Apoi a facut neînţeleapta alegere să mă trimită la ţigări. Pe drum, cu căştile în urechi răcnind LIAM LIIIIIAM, văd ca muncitorii care adună gunoiul se uită fix la mine si li se mişcă buzele. Scot căştile, aud un "Bună ziua domnişoară frumoasă!". Cu cel mai mare zâmbet posibil le răspund "Bună să vă fie inima!" apoi imi continui drumul spre magazin, unde îi rânjesc tipului care căra lăzile de pâine.
Pe drumul de întors, Muffin răcnea cât o ţineau plămânii ei canceroşi BECAUSE YOU'RE YOUNG SHARP AS A KNIIIIFE, trecând pe lângă o ghenă.


I rest my case, Muffin has gone bazooooooooooka.
PS: Viaţa mi se pare frumoasă coaie azi, şi nu băuş nimic.
Îmi stă frumos părul, mi-a mai crescut, am 1.75 si cinzeşnouă de chile, fac optşpe ani în şase zile, sunt indrăgostita vai morţii mei *nu şi cuplată, eu sunt un futulaş sbulător-fluturaş zburător adică*, mă apuc de făcut cercei, azi m-am îmbrăcat in bleu şi am o sutădouăjdedecibeli la căşti.
Să îmi trăiesc! Ne vedem mâine când o să fiu iar UndeadVaiDeCapuEiDeDepresivăÎncercănată VrăjitoareSatanistăNumeDeCod667ANA665