Se afișează postările cu eticheta Fericiti cei lenesi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fericiti cei lenesi. Afișați toate postările

Bună ziua lumeee

9 martie 2009

Am zis să mai scot şi eu capul din gaura de şarpe, cum zice Costică, şi să mai zic ceva pe aici. Ca de obicei, n-am pic de inspiraţie, da' continui să scriu că poate poate iese ceva remotely funny sau atât de not funny încât e amuzant.
În ultima vreme m-am pocăit, am un boyfriend normal, ies la bere ca creştinu' da' beau tot ciocolată caldă etc etc.
Aş fi avut ceva material cu psihopaţi cu acte de povestit, da' de când citeşte mama pe aici mă simt de parcă s-ar căca în patu' meu.
Ok, căcat sloboz, n-am ce vă zice, şi vă las cu screenşoturi de umplutură, că deh.




********


Vă vine să credeţi că există urne inimoară, clepsidră, cuţit etc? Io nu pot să concep.
Având în vedere că noul meu hobby este să urmăresc succesiunile, testamentele etc oamenilor, ai zice că-s la curent cu astea.
Ştiţi că în lumea de azi dacă mori şi laşi în urma ta 2 copii şi 3 metri pătraţi de teren, ei se vor bate în avocaţi till the end of time? Gen tu dacă-i laşi un leu lu' Geta şi doi lu' Săndel, avocaţii lor vor costa suta de euro pe oră şi vor fi angajaţi pentru 6 luni.
Mă tot gândesc ce s-o întâmpla dacă dă colţu' unu' din părinţii mei, sau chiar amândoi, doamne fereşte.
Scenariu fictiv.
Mor părinţii în accident tragic de maşină.
Ana ruptă de durere se uită în gol.
În secunda următoare se dă uşa de perete, cade tencuiala de sub tapet, vine Satana călcând plin de noroi pe covorul din hol.
Satana fiind fosta nevastă a lu tata, demonii fiind fraţii, surorile sau cine ştie ce rude oi mai avea.
Şi încep să ia sfeşnicele, mobila, covoru', tapetu', tabureţii, pungile cu zahăr, cutiile cu delikat, sticlele de ulei, chiar şi hârtia igienică.
După ce operaţiunea se termină, diavolu ia o foarfecă imensă şi decupează apartamentul din etajul 6, îl face sul şi-l bagă în buzunar, că-i aşa mic şi încape.
Iar eu perplexă, molfăi un covrig.
Adică siriusly, dacă ar fi de moşteniri şi alea, m-aş băga în colţu' ăla mic şi m-aş ruga să nu-mi găsească cadavrul la colţ de Dunăre, că legal am dreptu' la şaij la sută din casă.
Poate, dacă am trăi într-o lume ideală şi Satana subsemnată n-ar fi o carmolistă care vinde tot pentru o doză de spirt, aş vinde casa şi aş fugi în State, aş trăi 3 zile decent şi aş purcede la a mă prostitua pentru un BigMac.
***
Acu vă las, a mi se ierta lipsa, da' nu mai sunt în stare...ce pot să zic. Dacă ştie cineva vro pensiune drăguţă în Olăneşti-adică dacă e vrunu din Râmnicu Vâlcea, please do tell. :)

I'm back, i'm back you know it

31 iulie 2008

I solemnly swear that I'm up to no good!


Întâi să vorbim despre noua mea pasiune muzicală, adică Michael Jackson. După cum ştiu cititorii mei fideli (cititori la mişto, n-am ajuns încă atât de narcisistă încât să-mi numesc cunoştinţele aşa), sunt undeva pe lângă zero la capitolul recenzii, aşa că vă zic să daţi click pe play. Omul care m-a făcut iar dependentă de muzica presupusului pedofil cu probleme de apartenenţă rasială a descris videoclipul ca "it oozes cool and sexuality and goddamn 90's emotional pain". El o şti, eu în anii '90 mâncam muci la tavă şi frecventam grădiniţa şi clasele primare. Un singur lucru am de spus despre muzica lu Jacko: fotbal de cearşaf să tot faci cu asta în boxe.

Next topic: M-am întors eu pe blog, problema e că n-am ce zice, pentru că în ultima vreme singurul lucru pe care-l fac e să inspectez mirosuri oribile şi să borăsc pe unde apuc. Ieri spălam câinele la cur, miros de rahat si blană udă, era să vomit pe Andra. Alaltăieri a făcut mama ciorbă de burtă şi m-a trimis via WC dându-mi maţele p'afară. Astea sunt doar 2 exemple, lista mirosurilor care îmi irită ficatul meu numa bun de pus la conservă se extinde până la ceară de parchet cu miros de propolis, patiserii, carne crudă, condimente de pui, raionul de mâncare din Cora etc etc, astfel încât pot fi numită cu uşurinţă un Jean-Baptiste Grenouille al borâturii.

Next: Caut de muncă. Orice, cam orice. Am deja o ocazie ca tehno-redactor de tv, dar e multă muncă, undeva pe lângă 10 ore pe zi, plus că cere aptitudini precum sociabilitatea şi rezistenţa la stres. Asta n-ar fi problemă, numa să nu ceară nimeni să se uite pe fişa mea medicală, unde am constatat cu stupoare că psiholoaga a consemnat probleme de concentrare, rezistenţă minimă la frustrare, tendinţe agresive, manipulare şi alte căcaturi. Eu nu mă recunosc în lista asta care e ceva mai lungă, dar mi-a zis tipa care vrea să mă angajeze (prietenă) că mă vrea fiindcă sunt înfiptă, şi n-am probleme să sar la gâtul omului şi să-l dau cu capu de pereţi. Din nou, nu mă regăsesc, şi poate acum ceva vreme aş fi fost încântată să fiu privită ca o sociopată (dovadă că eşti rock), dar acum vreau să fiu un adult normal, echilibrat şi care cacă curcubee în ritm accelerat.
Munca mea ideală- DREAM ON SISTER-
*ceva repetitiv, fără mari surprize, la birou sau, la polul opus, ceva care să implice socializare intensă şi dinamism. Nu între, sunt o creatură a obişnuinţei, şi, odată ce mă setez pe ceva, nu există un buton care să mă facă să mă schimb.
*salariu de minim 5 milioane dacă implică maxim 6 ore pe zi, 5-6 zile pe săptămână, sau ceva mai mare de 9 milioane dacă se aşteaptă să scot inima din mine 10 ore pe zi. Important e faptul că din salariu trebuie să plătesc întreţinerea, telefonul şi ţigările, care fac minim 5 milioane pe lună dacă mă abţin de la chain smoking.
*în cel mai fain vis al meu stau într-un cubicle de 1 metru pătrat, îmi văd de treabă fără să văd picior de om măcar 2 ore pe zi.


Next: Fişa mea medicală m-a speriat. La vârsta de 13 ani şi 9 luni aveam consemnat 1.74 înălţime şi talia de 126 centimetri. Ce talie nene?? E imposibil ca o fiinţă umană să aibă atât, practic imposibil, în talie. Poate se referă la altceva, dar la ce oare? La vârsta de 18 ani am consemnat 1.75 şi 60 kg, cu un cerc mare pus pe dezvoltare hiper şi D minus, traducere liberă disproporţionare între greutate şi înălţime în minus, adicătelea ori nu mănânc ori m-a făcut mama scoabă. PS: Când am fost la cabinet aveam de fapt 56 kile, dar mi-a fost teamă că iar mă fute aia la mentă că mă înfometez sau sunt bolnavă (amândouă adevărate în acel moment) , aşa că am zis 60 şi a fost pentru a doua oară în viaţă când m-am declarat cu bună-ştiinţă grasă. Acum am undeva între 60-62 şi mănânc ca sparta, fără să fi pus cine ştie ce pe mine, şi mă consolez cu faptul că am o grămadă de cunoscute de 1.65 şi în jur de 60 kg care totuşi arată a fiinţe umane-> deci de bine de rău tot arăt de 10 ori mai bine decât ele muhaha. În plus, la hainele pe care le port, ori că am 50 kile ori că am 60, tot la fel arăt, graţie negrului şi blugilor cu 2 numere mai mari.

Next: Deşi sunt fairly plinuţă, Gică de vizavi se tot uită la mine când fac promenade în dreptul geamului doar în chiloţi sau fac tentative de moonwalk pe Jackson. Asta nu ştiu unde se încadrează- să se uite cu o privire de şacal la pândă slash retardat cu bale la bot slash ţăran care băleşte la tine.
Portretul lui Gică: 1.80m, 100 kg, în jur de 30 ani, păros, moacă de prostalău, 10 clase, nevastă urâtă, copil mic, face grătare în faţa blocului, pune muzică la Dacie cât îi vara de lungă, umblă îmbrăcat în salopetă şi lucrează la conducte.
Toate aceste trăsături indică faptul că este consumator de pornografie, iar fiindcă e capabil să se holbeze la mine în defavoarea Elenei Berkova sau Jennei Jameson, poate fi un compliment.
Aspectul lui şi faptul că pare un căzut din plasa de siguranţă al societăţii pot fi cea mai mare insultă, drept pentru care ar trebui să ţin regim şi să sper că nu voi mai fi atrăgătoare pentru toţi retardaţii cu standarde de frumuseţe care se ridică până la înalţimea Ferentariului, tot ceea ce depăşeşte reprezentând o imagine a divinităţii feminine.
Înainte să închei fiţuica asta, din care ultimele 3 paragrafe se poate vedea că sunt probabil superficială de cea mai joasă speţă, pun şi un sondaj. Do it! :D

Your title
Faptul că Gică se uită la mine e...

Un compliment
O insultă












A, şi ştiu sigur că veţi vota compliment, ca să mă enervaţi. Well nu merge, nu sunt deschisă la sugestii de genul *Eşti pentru ţărani*, dar voi votaţi acolo. Nu garantez însă că nu-l voi trimite pe Winnie să vă sară la beregată.



Mischief managed!

Deci

11 aprilie 2008

Aventuri către secţia de agitaţi

13 februarie 2008





De la dispoziţia de *spirit reintors pe pământ după ce a dat salut cu Constantine în sălile lui Hades* s-a trecut cu ajutorul soarelui la *Domnule poliţist, aş dori să vă anunţ că in faţa blocului se află o domnişoară elegantă care urlă Pam param pam pam param pam obsesiv.*.
Totul a inceput in troleibuz, unde de dragul Andrei *care cu ajutorul meu şi reclama la Tequila a ajuns in topul Wordpress ieri* m-am abţinut de la a face o criză de veselie cretinoidă specifică mie.
S-a ajuns acasă, unde Muffin a putut fi observată in habitatul natural de către mama sa cu o ţigară în mâna stângă şi cu o pereche de chiloţi smulşi de pe sârmă in cealaltă urlând "Beţivaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan raaaaaaataaaaaaaaaaaaaat, beţivan ratat... Ai venit acasă b'at,
Si dormi imbrăcat in pat
Te-o vazut vecina as'ară
Cum ai greşit usa iară

Si o altă locatară
Te-o vazut vomând sub scară
Iară vrei sa te dezbaţi
Si ceri castraveţi muraţi

Beţivan ratat!"
În acelaşi timp, dansând ca un cretinoid in faţa unui asteroid.
Apoi a facut neînţeleapta alegere să mă trimită la ţigări. Pe drum, cu căştile în urechi răcnind LIAM LIIIIIAM, văd ca muncitorii care adună gunoiul se uită fix la mine si li se mişcă buzele. Scot căştile, aud un "Bună ziua domnişoară frumoasă!". Cu cel mai mare zâmbet posibil le răspund "Bună să vă fie inima!" apoi imi continui drumul spre magazin, unde îi rânjesc tipului care căra lăzile de pâine.
Pe drumul de întors, Muffin răcnea cât o ţineau plămânii ei canceroşi BECAUSE YOU'RE YOUNG SHARP AS A KNIIIIFE, trecând pe lângă o ghenă.


I rest my case, Muffin has gone bazooooooooooka.
PS: Viaţa mi se pare frumoasă coaie azi, şi nu băuş nimic.
Îmi stă frumos părul, mi-a mai crescut, am 1.75 si cinzeşnouă de chile, fac optşpe ani în şase zile, sunt indrăgostita vai morţii mei *nu şi cuplată, eu sunt un futulaş sbulător-fluturaş zburător adică*, mă apuc de făcut cercei, azi m-am îmbrăcat in bleu şi am o sutădouăjdedecibeli la căşti.
Să îmi trăiesc! Ne vedem mâine când o să fiu iar UndeadVaiDeCapuEiDeDepresivăÎncercănată VrăjitoareSatanistăNumeDeCod667ANA665

Atentie marita

30 decembrie 2007

Dupa ce am ascultat melodia asta, m-a apucat o ţopaiala de toata frumusetea.
Disclaimer: I still hate dnb, this is an exception
Si ţopaiala asta mi-a provocat foame, desi am mancat acum 20 minute. Therefore ma duc dupa shaorma.
Da, s-a inteles bine (pentru prieteni): Eu Muffin, dupa atata amar de vreme, mananc shaorma.
Nu Maverick, n-am sa dau 250 mii pe o torpila delicioasa cu cartofi carne si mult sos, ci o shaormerie obscura de la Romancierilor.
I pray God ca e deschisa, and i pray God that this shaorma won't make me shit stuff i ate in kindergarden.

ZzzZzzZzzzZ

26 noiembrie 2007


Shht- Muffin doarme ca poarca si ii curg balele pe perna, si cand se trezeste si vede intoarce perna si se culca la loc.

Sms care m-a facut sa sperii fro' 3 oameni in troleu, pentru ca am sarit de la fata mea obisnuita de Grinch la aia de Miss data cu vasilina pe dinti.

Deci:
Shht- Muffin doarme ca poarca si ii curg balele pe perna, si cand se trezeste si vede intoarce perna si se culca la loc.


PS: Teza la filosofie s-a amanat pe miercuri, am invatat, asta nu implica si nota mai mare de 6, asa ca somn de voie!
PS2: Daca mai dorm mult machiata, o sa ajung sa vad crucis.

Apologia depresiei

5 noiembrie 2007


Circula un mit, un mit interesant care zice ca barbatii nu se spala. De fapt, ca se spala si se parfumeaza doar cand sunt in misiunea de a gasi fomeie, in restul timpului stau in treningul care pute a transpiratie, mananca pizza ca porcii, si se mai scarpina ocazional la un coi.
Si ca ei o fac de plictiseala, ca e modul lor natural de functionare.
Am zis ca e mit, pentru ca sper asta.
[Din cufarul cu amintiri: Eram in Expirat, o copila de 15 ani impleticindu-si limba in gura unuia. Si zic eu la un moment dat: Bai, mirosi a transpiratie:|. In mod normal nu ziceam, ca mi-era jena, dar combinatia de miros de Unirea cu cel de axile nespalate era prea puternica. Raspunsul primit? "Pai daca esti proasta? Asa miroase un barbat adevarat, nu ca poponarii aia care se dau cu parfum!"]

Dar aici nu este vorba despre barbati, sau despre diferentia intre sexe. Pentru ca stim ca DETEST cand aud formulari "barbatii sunt porci", "femeile sunt mai emotive". We are all humans, fucking get over it.
Aici este vorba despre o femeie deprimata, din experienta mea si a unui prieten.

Si ca sa fie mai usor, voi vorbi despre mine. [Eu, eu, mine, insami, persoana mea]
Cand sunt deprimata, nu ma aranjez deloc, nu ies, nu fac dush.
Ma inchid in semi-intuneric cu mancare, sau cu tigari, si stau pana putrezesc, in pantaloni largi, si cu chiloti care in mod normal erau deja de mult in masina de spalat, dar care in momentul ala sunt pe mine. Parul e ciufulit, slinos, si imi cam miroase gura pentru ca este efort monumental sa pui pasta de dinti pe perie, sa apesi pe buton si ea sa iti curete dintii. Problema e ca tu trebuie sa tii peria sus, spre dinti, si aceasta actiune te seaca de energie.
Dumnezeu stie de cate ori am fost asa, si atarnam pe juma de pat, gandindu-ma sa fac pipi. Si creierul imi zicea "mai bine adormi ca uiti ca tre' sa mergi la WC", sau "cui ii pasa ca tre' sa-mi stea parul bine? nu e nimeni aici", dar pana la urma ma ridicam sa ma duc la dush. Dar lenea era mare, ma opream la frigider, imi luam aprovizionare, ma duceam pe canapea, imi strangeam picioarele sub mine, si ma uitam la teleshopping, pufnind cu dispret din cand in cand "pff, cui ii pasa ca prezentatoarea e misto?". Si ma tolaneam. Dupa o bucata de vreme, ma duceam sa eliberez vezica, faceam efortul de a trage apa, ma uitam la cada, la cortina albastra, la dulapul pe care nu il mai tin cuiele sa nu se prabuseasca sub greutatea cosmeticelor neatinse, si plecam. Ma duceam si ma tolaneam. Si venea o noua zi, in care cineva ma ridica din mizerie, ca singura ma mancau viermii, si mie nu-mi pasa.

Si totul incepe cu o depresie, in care suferi ca un caine primele 2 zile, apoi uiti de ea, si te complaci in mizerie, care devine deja modul optim de a trai.
Ultima data mancam, si a cazut salam cu mustar pe jos, si m-am asezat pe scaun, cu tigara aprinsa, contempland felia de salam. Si am plecat, am lasat-o acolo vreo 4 zile.
Sau cand ma plictiseam, si mancam paine cu gem, luam lingurita si intindeam cu ea gem pe masa, si plecam. Cand ma intorceam, racaiam gemul cu degetul, ocazional bagand degetu' in gura sa scot gemul de sub unghii, cu o mare nepasare. Si plecam iar, si ma duceam la TV, si era comod. Nimeni nu cerea nimic, liniste, lene, mobilul inchis, netul scos.

Si mai jos, mesaje primite de mine dimineata, pe messenger.
M:e 11 ceasu si deja am cheltuit 700 de mii pe taxi
M:si tu dormi ca poarca
M: si iti curg balele pe peeeerna
M: si cand o sa te trezesti o sa fii ametita
M: o sa te ridici si o sa stai pe pat
M: cu ochii inchisi
M: si o sa te misti din stanga in dreapta
M: apoi deschizi ochii putin
M: si incepi sa plescai
M: apoi te scarpini cu mana dreapta pe omoplatul stang
M: apoi te ridici
M: si te uiti in jos
M: dupa papucii tai
M: dezgustatori
M: papuci de care au toate fetele si evident pe care ii iubesti
M: si ii iei
M: si tarasti asa pe podea
M: si primul lucru
M: te duci la calculator
M: ii dai drumul
M: iar apoi deschizi messenger-ul si citesti mesajul meu
M: apoi te ridici
M: te duci la toaleta
M: te pui pe wc si faci pipi
M: si te uiti la o bucata de faianta
M: cu mare atentie
M: dar nu o vezi
M: pentru ca te uiti la ea dar te gandesti la altceva
M: trebuie sa plec
M: altfel ... continuam


[Textul este transformarea unei conversatii cu domnul M, a se aprecia efortul, in timpul in care m-am chiorat in arhiva si am scris aici puteam sa beau 4 cafele]
[Textul seamana cu o scena din filme, dar e cat se poate de Muffin, si cand vad la televizor scene asemanatoare, imi creste corasonu-n bucurie ca nu sunt singura]

Cogito ergo cacat

17 octombrie 2007


As dori sa spun ca mi se rupe de lucrarea de maine la mate.
Si nici nu imi fac tema la romana pentru ca NU IMI PLACE Tudor Arghezi. Continuand pe acelasi fir, nu mi-am facut nici tema cu simbolismul. Si ca sa nu fie singura tema la romana, aia de franceza are high expectations daca crede ca voi scrie dialogurile ei sau ca ma intereseaza sa invat aceasta limba de la Coana Chiritza. Cumva intamplator, profesoara de sport chiar crede ca ma voi duce sa-i aduc scutirea semestriala, dar pe aceasta cale o anunt ca nu imi misc curul la dispensar nici daca ma pici cu ceara. Therefore o invit sa-mi puna absente, mi se rupe mi se-ndoaie, mi se face ca de... elefant.
Bineinteles, intr-o lume ideala in care Ana da o sansa istoriei si profesoarei care convietuieste impreuna cu mine pe planeta asta insuficienta, ar trebui ca Ana sa cumpere si manual. Ei bine fa, pumnu' cotu' si piscotu' [se observa lipsa manualului din enumeratia de mai sus]. Sa vedem. Ce materii ma vor ajuta pe mine mai departe sa dau sutienu' jos mai repede sau sa ma elaborez ca fiinta de cacat si bautoare de cafea cu figuri?
Nu stiu, nu am orarul, in nici un caz nu-mi fac ghiozdanul.
Ar insemna sa raman fara loc de sandvishuri.
Asa ca in spiritul clasei a 9a, 10a si a 11a, continui si a 12a pe acelasi ton vesel si miserupist.
As dori doar sa subliniez ca scot jobenul in fata dirigai si profei de filosofie.

This is madness!!!!!!!!!!!!
No *insert kick*
THIS IS SPIRUUUUUUUUUUU!!!

-pentru a intelege a se viziona 300 eroii de la Termopile, si stirile de la ora 5-

Live din paradis

28 septembrie 2007

In aceasta frumoasa zi va transmit direct din paradisul numit dormitor, o mana fiindu-mi ocupata de tigara [se stie ca nu ie voie sa se fumeze in dormitorea]
Din reflex pana acum am fumat in sufragerie, dar acum realizez ca nu ie mama acasa si Mafin poa' sa danseze pe masa. Se asculta Manson, se fumeaza, se bea vin, se asteapta Petri sa aduca tigari si sa ne luam vodka.
Incheiem transmisiunea, revenim cand om fi bete si narghileaua va fi aprinsa. Un weekend memorabil pentru un biet copil stresat de apropierea bacalaureatului

De ce nu raspund la telefon

11 septembrie 2007









Se anunta a fi o zi mai buna decat ziua cu narghilea, avand in vedere ca am primit cadou 3 cutii de Turkish Delight (inca astept sa primesc rahat uman prin posta), o punga de Pride of Arabia la 1 kg [nemacinata <3] , asa ca m-am instalat comfortabil pe scaunul de la PC, pe care l-am tapetat cu pernute, special pentru o doamna ca mine.

Pentru cei care ma cunosc, nu e un secret faptul ca am cafeaua in fata, tigara in mana, farfuria cu dulciuri, pe fundal se aude obsesiv "Phucking Phreak" (Velvet acid christ), si nu misc ochii din ecranul pe care se plimba "Survivor".
Si acum 5 minute, am primit cadou de la nasa mea 50RON, pentru ca ieri si alaltaieri a fost ziua mea de nume [rusine celor care nu mi-au urat de bine].
Deci DND etc, i'm having FUN

Dear diary

6 iulie 2007

Dear diary, my teenage angst has a body count. I believe it's a chicken and some fries.

Vineri mai inainte de 13

Ziua a debutat cu mine band niste Grasuta de Cotnari (o sticla mai exact). Am infipt castile in urechi, si am intrat in baita plina de spuma fredonand Manson. Am stat o ora, pana s-a dus spuma. In timp ce Muffin mai tragea cate o gurita de vin, spuma disparea. Calma, relaxata, n-aveam treaba. Ma ridic in picioare sa iau sapunul, si apoi vad: in apa plina de esente alea alea, plutea un gandac de 1.5 cm, negru, care venea spre mine. Scapa paharu, urla, scapa mp3 playeru in apa, incearca sa iesi din cada, aluneca pe jos si ia wc-ul in brate, la distanta de 5 cm fata de situatia "sparge-ti capu' si mori dezbracata". De ce o asemenea reactie? Pentru ca acum o saptamana, un gandac din aceeasi specia m-a muscat de piept (nu de tzatze), si m-am trezit cu o umflatura. A doua zi, erau 3 umflaturi cu puroi. A 3a zi seara venea doctorita sa sparga bubele si sa ma dea cu crema, fiindca aveam alergie.

Dupa sechela, dupa prinderea gandacului intr-o cana si prajirea lui pe plita de la aragaz, totu' frumos.
La ora 4 ma plangeam fiecarui ochi dispus sa citeasca in fereastra mea de messenger traumele mele legate de foame. Apare mama. Si eu [ in conditiile in care de la ora 11 *ultima utilizare a closetului* pana la 4 am bagat vin, niste ouzo din sticlutele care trebuiau sa ramana ca decor, si cam 2 litri de ceai cu lamaie] am fost inchisa in dormitor. Tocmai ma indreptam spre divinul closet, cand apare mama si ma impinge cu forta in dormitor, inchide usa si o blocheaza cu un scaun.
Si imi spune ca are ceva bun de mancare, si ca e o surpriza. Si nu ma lasa sa ies. Si aprox 15 min dansez like a fucking dancing pissing fairy, gandindu-ma ca poate iar aduce musli.
Cand deblocheaza usa, hop tzoooop toaleta magica. Si orgasmul provocat de usurarea vezicii. Cand iese Muffina demolata, cracanata, extaziata, vede pe masa un pui juma' la rotisor, si un castron imens de cartofi prajiti din aia la punga (:X insert love).
2 minute, maxim 3 mi-a luat sa mananc tot, timp in care tusea nu ma lasa, asa ca doar 20% din pui a ajuns in stomac, restul e alaturi de alte substante din gatul meu, intins peste tot pe masa.
Dar deh, i love my mom, am mancat, inca 3 zile de foame in care pastrez amintirea.

LaLaLa

14 decembrie 2006


Because i'm a candy molester, i need to be fair to the red jello

Azi am avut o discutie filosofica (meniul zilei) cu singura persoana constanta din peisajul ultimelor 6 luni (aka Matza).
Respectiva se plange ca are Xx_admiratorixX pe net, si in realitate nu gaseste nimic fascinant si MIROBOLANT (tot e trendy cuvantu). EU ma plang (sau realizez) ca Xx_admiratoriixX mei palpabili (reali nu pipaibili) au fost speriati de dubla mea personalitate care apare odata cu "sign in".
Si, gandindu-ma la ultimele 6 luni, am facut un inventar cu ce am realizat in this time:
-nimic important
-vreo 3 kg in plus
-ca am reusit sa imi triplez personalitatea: so we have the muffin, aditza (prietenul imaginar care ma scoate in oras si are grija de mine=minciuna pe care i-o indes in esofag maica-mii ca sa nu stie ca ma duc in under), si Ana. Ana este sufocata de Muffin, care preia controlul.
-sa dau cu bata in balta si in sentimentele oamenilor (acum astept sa dea de blogul meu copchilul din previous post)
-mi-am luat adidasi *relief*
-am invatat sa tencuiesc
Inventarul cu ce trebuia sa fac:
-sa ma realizez ca personalitate (by mom, vecinul, profa de histoire)
-sa ma tund
-sa nu folosesc turnichetul pentru fiecare tip care apare pe parcurs (eh, asta nu imi pare rau ca nu e bifata)
-sa vorbesc cu cea mai veche prietena a mea (i'm laaazy)
-sa renunt sa ma refugiez din bucurestiul urat si sarac la cafeaua si halatul de rigoare
-sa ma maturizez (si muffin si ana fug cu urlete cand aud de asta. aditza e latent de ceva vreme, de cand nu mai merg "clubbingi")

De ce postez asta? Pentru ca nu citeste nimeni blogul cu cine stie ce interes (nu, nu e o incercare a briosei sa atraga atentia si sa ceara mila), pentru ca am molestat prea multe Snickers si Mars azi, pentru ca "i used to care but now i take a pill for that" (bumper stickers), pentru ca sunt in halat, pentruu caaa... mentin reputatia de "frustrata" a blogului (el a zis-o). O fi si motivul ca nu am dormit de 3 zile

Mancarea si dragostea

5 decembrie 2006


Din punctul meu de vedere, exista 4 tipuri de barbati (baieti, machos etc).
Sunt cei carora le plac fetele slabe, si in cazul asta trebuie sa tremur de fiecare data cand vad o scoaba (mai ales de cand cu moda asta cu drainpipe black jeans).
Sunt cei carora le plac formele, sau chiar picturile lui Rubens. Aici sunt nehotarata: pe de o parte pot sa mananc ca Miss Piggy si tot sa primesc iubire (dar ce ma fac cand nu incap pe usa sau daca ne despartim?), pe de alta... daca iubitul meu (teoretic acum) pleaca in SUA, voi ramane singura si grasa, in timp ce el se lafaie peste alta "industriala".
Sunt cei disperati carora nu le pasa cum arata tipa, numai sa existe o tipa. Aici, desi nu le prea am cu gelozia, ar trebui sa fiu paranoia (vreo 70 % daca nu mai mult in Romania sunt tipe). Si, nu sunt in stadiul "I hit the bottom and i started digging".
Sunt cei care te iubesc pentru ceea ce gandesti, nu cum arati. Ori ar trebui sa imi fie frica si de creierul (nu numai poponetul unei tipe), ori as putea fi mandra ca "bebitzu ma adooora". Nici nu stiu de ce am mentionat ultima grupa, poate exista tipi de genul, poate nu... In orice caz, sigur nu voi fi eu cea care o sa gaseasca unul (mai degraba castig la Bingo).

Pana atunci, le spun pe aceasta cale tuturor celor care ma cunosc si care sunt preocupati de nutritia mea: ia mai plimbati ursu', ca nu vreau sa ma calce masina cand sunt flamanda. In afara de Matei, care e un scump (si cred ca orb), si face cea mai buna pizza cu pui din lume.

Filosofie de viata (de la HBO): Ciocolata nu ingrasa, si ingrasa si mai putin daca mananci doar jumatate.

Halatul

3 decembrie 2006


Dupa cum spune si statusul meu cateodata, halatul e cel mai tare obiect rasplatit cu Premiul Nobel. Este cel mai versatil obiect.
Il poti purta pe coridor, cand ai conversatii filosofice pe tema "Marius Urzica" cu vecinul. Il poti purta timp de 4 zile, abandonandu-l doar atunci cand se cere un dus.
De ce imi iubesc halatul:
*Ma face sa ma simt ca la un hotel de 6 stele, desi sunt in bucatarie si stau in mormane de felii de parizer aruncate pe jos alaltaieri (atat de curata e casa mea *smug*)
*Arat bestial in el, se asorteaza cu sosetele in dungi verzi, si daca se pateaza cu violet de gentiana arata ca un "junk bathrobe"
*Pentru ca e confiscat de la un prost
*Ma pot duce la magazin imbracata in el, si ma simt vedeta
*Face inutila pijamaua cu Punk Picachu
*E mai secsi decat bustiera aleia de la Pussycat Dolls
*Pentru ca ii face sa se rusineze pe aia care imi pun termopane
*E atat de gros incat as putea muri de cald si in tara lui Mos Craciun
*halat+spider solitaire+cafea turceasca+ narghilea+6 hamburgeri=raiul grasilor
PS: nu sunt grasa (poate, sper, imi doresc, ma mint singura)
*pentru ca atunci cand sunt imbracata cu el, e clar ca am avut o zi buna si nu am vazut deloc tigani, carute, profesori, piata Moghioros, ologi, oameni urati (un alt tip de ologi), cupluri de baieti atragatori si balene, reviste de moda si anorexice, troleul 91, cat costa un ruj decent (peste 400 mii).
*pentru ca potaia din poza (desi urasc cainii) e foarte haioasa si probabil apreciaza la fel de mult ca si mine importanta acestui accesoriu