Cred ca am tras prea rau patura pe cap

14 iulie 2010

[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]
[nusestiecescrieaiciincercsaocolescfunctiaaiadeexcerptdepeprimapagina]

De cand am terminat sfantul liceu (da coaie, sunt tanara) si in general de cand m-am angajat, mi se pare din ce in ce mai des ca zac in beci, sub o piatra, sub o patura, iar singura sursa de lumina e un anume blog de gaming de unde "imprumut" stiri pentru la munca.

Mai mult decat atat, singura persoana cu care comunic in mod constant mai mult de trei cuvinte despre vreme, despre encodarea unui clip (care nu merge in mod normal) sau despre StarCraft 2 este Teo, eternul meu amor.

Imi convine sa ma trezesc, sa fiu muscata de pisica pana imi da sangele si sa-mi beau cafeaua jucand Plants vs Zombies. Imi place ca, dupa ce-mi tarasc hoitul de la munca, il gasesc pe Teo acasa dispus sa joace o tura de carti Munchkin. Imi place ca nu ies seara - nici macar in weekenduri - si ca socializez rar, preferand sa citesc Terry Pratchett pana la epuizare, jucand Split/Second sau citind editoriale despre Rasismul in Online Gaming.

Dar din cand in cand ma cam sperii. Am momente in care realizez ca nu mai am prieteni - none whatsoever, ca trec si trei saptamani pana cand vorbesc cu cineva in afara familiei sau jobului, ca trec si trei luni intre doua beri in oras. De obicei in momentele alea lumea intreaga se decide sa-mi sara peste dig si sa-mi futa o lopata in dinti.

De exemplu, in lumea larga redactorele dau din tzatze in pictoriale cand publicatia nu mai are bani pentru vedete.


In lumea larga se stie ce este trio-ul Razvan & Dani & Daniela Crudu - daca nu era mama lui Teo muream proasta.

In lumea larg si lata exista Mircea Badea cu aceleasi glume si aceleasi figuri. Acum 3 ani ii urmaream emisiunea. Dupa o pauza de 3 ani am un soc si ma ia cu frisoane faptul ca incepe la fel, se termina la fel si are un intermezzo identic. In plus, you can't unsee the guy's blog.

In lumea larga a inflorit Facebook si Twitter, pe care de doua saptamani incerc sa le descifrez. Gigel.org probabil e mort.

Maddy s-a maritat.

La Bac pica intr-un sfarsit elevii.

Romanii au auzit de Jersey Shore, fascinatia mea bolnavicioasa.

Dupa cum observati, toate socurile mele se leaga de online sau media, din simplul motiv ca la mine lumea reala se rezuma la gatit, muncit pe un film aparte, citit si adorat un tip si-o matza psihopata.

Daca mai e cineva pe acolo care a patit ceva de genul, o izolare d-asta brusca si dubioasa de zici ca esti in gaura neagra, atunci acel cineva sa-mi zica si mie ca exista o iesire.

E bine in gaura mea, dar ma inec cand ies sa iau o gura de aer.

Serious Muffin out.

Faceti cunostinta cu mine

31 mai 2010

Exista momente in viata cand te uiti la partenerul tau si te gandesti ca e un strain sau, mai rau, un psihopat care te va vinde la suta de grame in foste tari comuniste. Am avut ocazia sa traiesc un asemenea moment acum cateva zile, cand Teo mi-a marturisit ca m-a filmat cu un webcam in ziua mea libera, fara sa stiu asta. Sarind peste chestiile macabre, cum ar fi fost de exemplu imagini cu mine dezbracata, Teo a creat un videoclip, pe care il gasiti mai jos.
Iata! Asa arata o zi libera din viata mea, cand tot trebuie sa lucrez, ca na, firma mica, n-avem alti redactori.

Din fericire pentru Teo, mi-a placut clipul, asa ca nu il voi omora fiindca e un pervers nenorocit si slinos, ci il voi felicita pe aceasta cale ca mi-a aratat CATAI DINTII AM FRATE!!!, CAT FUMEZ FRATE!!!, VAI DE PULA MEA CE DROGATA SUNT FRATE!!!, BA CE MULT MUNCESC FRATE!!!.
Multumesc Teo si va urez tuturor vizionare placuta. Ceva imi zice ca n-o sa mai am curajul sa scot capul in lume.

Noul membru al familiei

25 mai 2010










Faceti cunostinta cu Mr. Griminal Spark, cunoscut sub pseudonimul Grim, raspunzand la apelativele "NU", "NU E VOIE", "NU MUSCA!", "TUZGURAMATIINUMAIMUSCA".
Grim este cel mai nou membru al familiei Muffineze, formata din Teo si Ana si responsabilul pentru transformarea me intr-o cat lady. Nu cat person, pentru ca prefer oricand un caine, ci cat lady, pentru ca nu am prieteni si vorbesc cu matza mea ca si cu o fiinta umana.
Grim e complet negru, cu mici scapari pe alocuri: 15 fire de alb pe piept, si chiloti albi.
Voi reveni cu detalii despre noua locuinta, dupa ce reusesc sa mut toate cacaturile din prima noastra casa.
Wish me luck.

Weekend-ul meu - un eseu fericit ca o javra cu doua cozi

3 mai 2010

Saptamana trecuta va invitam cu mic cu mare pe aia mai geek dintre voi la lansarea jocului Splinter Cell: Conviction, organizata de mirificul site la care sunt sefa la idei pe partea editoriala, adica GameX.
Motivul pentru care eram asa deprimata era ca, dupa ce m-am lasat de baut, luat si agatat, trebuia sa renunt si la "traditia" de 1 mai in Sfanta Vama.

Poveste cu timeline:
  • Vineri dimineata: scris stiri pentru emisiune rapid, caColegul prezentator pleca la ora 1, plecat la munca.
  • Vineri la pranz: munca in regim relaxat singura in birou - toata lumea organiza petrecerea iar eu scriam de noul Call of Duty proaspat anuntat.
  • Vineri la ora 4 si un pic - apare corasonul meu Teo cu o caserola plina cu cartofi prajiti si aripioare, fierte in ulei si pline de arsuri negricioase. Delicios, incepeam sa fiu fericita.
  • Vineri la ora 5 si un pic - ma chinuiam sa urc emisiunea pe site, site-ul refuza. Panica mare, oamenii incepusera sa vina la bairam.
  • Vineri la ora 5 si inca un pic - Teo imi zice ca mai stam jumatate de ora si plecam in Vama. Soc suprem, credeam ca face misto de mine, iar creierul meu derula banda "Nu avem bani luna asta nu avem bani avem cheltuieli din iunie putem sa mergem nu se merge in vama"
  • Vineri la ora 6 fara un pic - plecam spre Vama, eu inca nu credeam ca e adevarat.
  • Vineri seara pe drum - am vazut o caprioara, un iepure si un camp plin de berze, pe drumul vechi spre mare.
  • Vineri in jurul orei 12 - se ajunge in Vama, se cauta loc de urcat Matizul pe trotuar, se baga o saorma cu pofta.
  • Vineri in jurul orei 12 ceva mai tarziu: se intalneste cu niste prieteni mai vechi, se sta umpic pe plaja, se duce spre 2 mai sa doarma Teo, care estem sofer.
  • Vineri la ora 1: se mai mananca iar, de data asta midii pane cu cartofi prajiti.La ora 2 Teo dormea iar Ana statea la povesti.
  • La ora 3 si un pic Teo decide sa ne intoarcem in Vama. Se sta in masina. Cuplul incearca sa adoarma, desi e frig in canci. Incercam sa ne trezim la timp pentru rasarit.
  • La 5 jumate se purcede spre plaja, un cuplu inghetat ca un cacat. Se mananca nu stiu unde o ciorba de burta.
  • Cuplul purcede din nou spre plaja, unde ingheata ca un cacat si blesteama soarele care nu mai iesea. Se holbeaza la idiotul traditional care sare in apa si isi pierde coaiele in ghearele temperaturii neprietenoase.
  • La ora 6.59 sambata, dupa rasarit, cuplul purcede spre tzara lui Teo, unde barbatul trebuie sa se intalneasca cu un verisor. Aici, surpriza surprizelor. Verisorul era decoy, de fapt Teo mi-a luat pisica. Daca ai ajuns pana aici, let me do you a favor si sa iti explic mai colorat. I HAS A BLACK KITTEH!!!!!!!
    La 4-5 dup-amiaza, eram in Bucuresti.
Deci, in doar 12 ore, m-am ales cu o excursie in Vama, total neasteptata, si cu pisica viselor, total neasteptata. In plus, in plus, cu un plus mare, era doar sambata dup-amiaza si am reusit sa ma distrez (un cuvant nu chiar potrivit) cat in 2 saptamani de concediu in timpul alocat somnului de weekend. Sambata seara in vizor, duminica libera.
Genial.Genial. Am pisica.Poze in curand.

Noi, astia care n-avem bani

28 aprilie 2010

nu mergem in Vama de 1 mai si, fiindca alte petreceri nu se vad la orizont, vom merge la lansarea lui Splinter Cell: Conviction. "Noi" se refera la mine si Teo dar primim oaspeti.
Daca vreunu' din voi digera jocurile video, a auzit de Splinter Cell/Sam Fisher/ shootere si n-are nimic de facut vineri intre ora 5-7, atunci il asteptam in clubul The Week, de pe Calea Floreasca 167. Socializarea se va face cu mine, pentru ca lui Teo ii e frica de oameni.
Mai multe detalii despre paranghelie aici.
Harta locatie.

Daca tot e neclar, a se da buzz pe mess la muffin_mania2006 si se va primi un numar de telefon explicativ.


Please, join me for a beer.

Beata

11 aprilie 2010

Pentru prima data in doi ani sunt beata, desi cei care se cunosc cu betia de dinainte sa se incalte cu fesul m-ar contrazice. Am baut whiskey cu cola si suc de mere, in mirificaCantitate de 3/4/5 pahare din alea de plastic mici, ceea ce imi depaseste doza normala de 3/4/5 ori. Teo vine si ma pupa si imi zice sa fac patul, cuz he's a fuckin lazy drunk bastard and we're having sex. Acum a vazut ce scriu pe blog si mi-a facut semnul ala de "two in the pink one in the stink" si m-a amenintat ca o sa se joace Splinter Cell in loc sa ne futem. Ceva imi zice ca o sa regrete decizia asta atunci cand n-o sa mai vada muffina dezbracata inca o luna >:)
Da, deci beata. Jur ca vroiam sa povestesc despre un ratat care incerca sa vanda un gram de ceva verde de parca era heroina si CIA-ul ii plantase microfon in cerul gurii si despre cel mai misto apartament pe care l-am vazut in viata mea (the party place), care era o plantatie de 5 camere la Cismigiu, mobilat in stil vechi, cu usa falsa in perete pentru zona servitorilor, si plin de graffiti, carti lipite pe perete, faianta mazgalita cu markerul, saci de rafie rasturnati plini de carti si tigari aruncate pe jos. Daca as avea curaj sa fiu squatter, asta mi-as dori. Din pacate, n-am facut poze si din cate am inteles apartamentul respectiv va trebui eliberat peste 2 zile pentru canushcum scandal cu retrocedarea - they lost their place. Nu pot sa povestesc, pentru ca ma duc sa mai fumez o tigara si sa dorm, ca un copil cuminte ce sunt la ora 2 noaptea.
A, aseara am fost in noul Underworld. Nice place, oameni pe care-i vad de cinci ani incoace dar cu care n-am vorbit niciodata, plante verzi si vii pe pervaz, un loc in care n-o sa ma mai duc niciodata. Nu fiindca ar fi ceva in neregula, dar Underworld 1 a fost Underworld cel adevarat, acolo rupeam usa de la buda, acolo ma fugarea tiganul de la buda (nenea ala dubios care cica pazea sapunul), acolo am implinit 15 ani cois. Ma simt ca un cocalar teleportat din Pipera printre punkistii pe care altadata ii adoram si, dupa 200 mililitri de Heineken, incep sa vad triplu si mancarea proaspat ingerata incearca sa evadeze - asta imi trecea ieri prin cap in ora petrecuta in Under, ganduri amestecate cu CSS si HTML si noul meu hobby, adica WordPress. I believe that I'm socially retarded.

Am senzatia ca o sa regret articolul asta but hey, wtf, PUBLICATI POSTARE. Blogger in romana e dampulea. Macar am scuza ca eram beata pentru prima data in 2 ani.


Ca tot is beata, poze noi.





The world has changed

7 aprilie 2010

It don't need Muffin no more. It don't need Converse shoes anymore, sau cel putin traiesc eu intr-o halucinatie indusa de mersul zilnic spre plantatiile Aurel Vlaicu si Pipera.

In cuvintele unui DJ american drogat care si-a vandut anul trecut sculele si a incercat sa se angajeze la Mec (vezi Velvet Acid Christ - sursa: Onishka):

"time doesn't hear you, no time doesn't care
no fun, no dreams, no life
no fun, no dreams, no life
no promises, no fucking time
no life, no dreams, fade away
fade away, fade away"


Fie ca eu m-am aruncat head first in situatia asta, alegand un job mai putin placut dar destul de remunerat si un prieten extraordinar dar mai putin social, de vreo 6 luni incoace ma zbat intr-o mocirla compusa din halat, machiaj, troleu, metrou, coborat Aurel Vlaicu, scris despre jocuri, no fun, ajuns acasa, petrecut 2 ore citind sau vorbind cu the loved one. Ocazional, ritmul este rupt de spalatul pe cap odata la doua zile care imi fura din timpul de citit sau de o vizita la mama de unde car mancare.

Ziua de azi a inceput cu trantitul mobilului de parchet, dusul in bucatarie si mancat de Chocapic, intors in dormitor si gasit mesaj scris in chibrite "I luv you pretty". Dupa zambetul mandatory, mi-am amintit ca tre' sa plec la munca. Halat, machiaj, troleu, metrou Politehnica, schimb la Unirii, coborat Aurel Vlaicu, scris despre jocuri cu jumatate de inima si multe blesteme, amortit coloana pe scaun. Dupa un inceput deloc promitator, am primit un mass de la un nenea cu care ma mai vedeam odata la doua luni intr-o spelunca: The Return of Underworld...Episode III...Bar-Club-Hostel! Lansarea oficiala a noului Under va fi Vineri 9 Aprilie in Str Coltei nr 48. ora 19:00. Va asteptam!

Dupa un sfert de ora de codit si rascodit, m-am decis sa-l dau mai departe, in speranta ca uamenii care trebuie aud si vin si il incurajeaza pe patron sa nu transforme barul in Suburbia2 la doua zile de la lansare.


Unfuckinbelievable, patru oameni din lista au raspuns, desi nu mai tin minte cand am vorbit pe mess cu altcineva decat cu colegii de la birou. Maybe this is a promising start, maybe reusesc si eu sa ajung la lansare sau macar a doua zi, maybe reusesc sa beau o bere fara sa ma impatur intr-un colt borandu-mi in freza.
Nu stiu ce sa spun, dar faptul ca logo-ul Under nu va mai sta sub trei straturi de vopsea la restaurantul Excalibur sau sub trei straturi de jeg pe undeva pe langa gara ma bucura enorm. Makes me feel sixteen again, desi sunt sigura ca o sa ma duc acolo, o sa beau o gura de bere, o sa ma sperii de faptul ca nu cunosc pe nimeni si o sa ma intorc acasa unde o sa ma scufund in eterna depresie ca sunt un om mic singur ratat care nu pune virgule cand trebuie si le foloseste in exces pe alocuri.

Va astept in Under, you people. Someday.

The all fall for it

6 aprilie 2010



Odata la 2 saptamani...maxim...cu indulgenta...si puncte de suspensie...ma intreaba cate unul daca vreau sa-i vad penisul pe mess. Latest one.

Dani Daaani: buna

Muff: salut

Dani Daaani: fan al blogului

Dani Daaani: vreau sati dau webcam, sa ma vezi si sati dai cu parerea despre mine..daca eu as putea fi vreodata genu tau

Muff: ok

Dani Daaani: vrei sa sarim peste textile si sa ma vezi ca si cum am fi ajuns intrun punct sexual ? sati dai cu parerea despre tot..?

Muff: okay

Dani Daaani: poti sa fii sincera?

Muff: da ma

Dani Daaani: k..

Dani Daaani: one more thjing

Dani Daaani: tu ai webcam?

Muff: nu

Muff: sunt la birou

Muff: n-avem voie

Dani Daaani: k..

Muff: am biroul meu dont'worry

Muff: e la 300 de metri de restul firmei

You have accepted the invitation to start webcam.

Muff: bai arati super ok

Muff: si imi plac perdelele negre

Dani Daaani: ?

Dani Daaani: well?

Dani Daaani: spatele ?

Muff: cam foarte epilat

Muff: si gen, mai iesi si tu in lumina

Dani Daaani: fac inot...so...

Dani Daaani: k..altceva de obiectat?

Muff: nope

Dani Daaani: ceva ce tia placut in mod special sau nimic?

Muff: ai un fund dragut

Dani Daaani: thank u

Dani Daaani: astai tot?

Muff: cu placere

Dani Daaani: putza am considerat ca nu are importanta so arat ca din ce am observat in posturile tale nu are prea mare importanta marimea

Dani Daaani: sau nam observat bine

Dani Daaani: poate

Muff: n-ai observat bine

Dani Daaani: ouch

Dani Daaani: pai si? carei parerea?

Muff: i like'm huge

Muff: de lasa umbra pe perete

Dani Daaani: )

Dani Daaani: ok..deci mai descalifit la proba asta

Muff: e vreun concurs ceva?

Dani Daaani is typing a message.

Dani Daaani: ultima oara cand am pus ruleta pe ea zicea vreo14 cm, acum nu stiu daca a stagnat sau sa mai miscat

Muff: ))

Muff: cu aia defilezi tu>

Muff: 20 sau gtfo

Dani Daaani is typing a message.

Dani Daaani: poi daia am zis ca mai descalifitcat

Muff: cul

Muff: hai ca ma intorc la munca

Muff: spor


In lipsa de alte subiecte, voi posta aici poze cu pasty-assed motherfukaz. Na, e criza, n-am calculator, nu e blog. Macar fac live blogging.




Dani Daaani: would you rate my dick please ? small medium big ?
Muff: small
Muff: de fapt
Muff: stubby
Dani Daaani is typing a message.
Dani Daaani: ha?
Muff: cioturoasa

E o lume ironica

5 martie 2010



Da, ma refer la aia in care un doctor iti scoate masoiul de minte cu ajutorul a doua asistente si a unui picior proptit strategic, nu intampini nici un fel de durere cateva zile iar apoi tremuri ca diliii si iti imaginezi hamsteri pe campii ca sa nu plangi de nebun. Unde e ironia? Dupa controlul de aseara, in care doctorita m-a clatit cu ser fiziologic pe plaga, cunoscuta in popor ca "ditai pizda-n gura la ultimii dinti", am aflat ca nu ma doare respectiva plaga...err....pizda, ci ma doare de fapt locul unde am facut anestezie.
Anestezie = nu durere
Rana = durere
Ana = durere de la anestezie
Fiindca nu intelegeam cum pula mea poate sa ma doara toata capatana de la o nenorocita de intepatura, tipa mi-a explicat pe indelete ce si cum. Tot ce am inteles e ca un anume doctor a manevrat un anume ac ca pe un instrument de violare, cu care a purces apoi sa sodomizeze in radacina dintilor mei foarte voios. Din fericire, am inteles ca exista si o parte buna la asta: daca stau suficient de mult cu gura inchisa/ pe jumate deschisa cand vorbesc, exista riscul sa mi se sudeze maxilarul. Cica. Spun asta "din fericire" din punctul de vedere al lui Teo, care m-ar auzi in continuare cum il fut la cap, dar macar s-ar amuza fiindca fac asta cu jumatate de gura.

Transmisiune incheiata.
A. Teo, daca citesti, te-am rugat aseara sa-mi lasi si mie doua trei tigari. Nu mi-ai lasat. Mai aveam doua. Acum mai am una. Dupa ce o voi fuma, voi fi fortata sa plec catre muncaCa sa-mi iau si tigari. I blame you because i'm bewailing my lot.

Neata dragii mei

2 martie 2010

A trecut o luna si ceva, asa ca hai sa mai scot si eu capul in lume cu un "articol" in care deplang tot ce e de deplans.
In decembrie mi-am luat surcelele, limoninele, cartile, hainele, cele 3 perechi de chiloti pe care le tot variez si averea in general ca sa ma mut alaturi de Teo, amore mio, si de mama lui. Am rezistat 2 luni, mi-am luat surcelele, limoninele, cartile, hainele, cele 3 perechi de chiloti pe care le tot variez si averea in general inapoi la mama, promitand ca de indata ce gasim apartament nos mutamamos impreunos.
Apartamentul a aparut dupa nici 2 saptamani, colegul nostru e pe film cu amandoi -linistit, se joaca,lucreaza la corporatie-, chiria e relativ piperata pentru zona si conditii. Ca tot sunt aici, sa zic de apartament. E la Orizont, spre Vasile Milea, in blocurile de lux ale securistilor, e la parter, avem marmura pe hol, se uita aia din 368 la noi cand ne imbracam, camera noastra e cat sufrageria si dormitorul unde am copilarit, avem 2 bai (una mare cu cabina de dus si una micacare te imbie sa te caci nonstop) si o bucatarie relativ ok, numai ca avem 2 dulapioare mici iar unul ameninta sa se prabuseasca in chiuveta. Cu banii stam ok momentan, avem cu ce sa utilam casa, dar la orizont se intrevad ramen noodles si pita cu sare, deci e ok.
Suna bine pana acum, trecem la lamentari.
Mamele noastre nu suporta apartamentul fiindca:
  • dam 200 euro partea noastra, mai mult cu 100 decat colegul pentru ca am luat camera mare.
  • nu era mobilat
  • avem o singura priza
  • nu exista masina de spalat
  • nu exista debara
  • nu suntem in stare sa avem grija de noi
  • le place sa cobeasca
Sambata dimineata m-am trezit, m-am dus la dentist, unde mi s-a scos intr-o ora de tras/impins/macinat/smuls prima masea de minte. M-am dus cu frica in san, am iesit calma, cu moaca de trol, iar la ora 1 asteptam sa ma sune Teo sa mutam lucrurile in apartament. La 2 ma suna, zice ca vine. La 6 si ceva seara, apare intr-un sfarsit, dupa ce nu ma sunase cateva ore iar eu ma cataram pe pereti. Cu falcaCat cerul, cu boccelele facute, cu ajutorul multor cunostinte, mutam mobila. Jumatate din camera imensa era plina de saci de rafie plini cu nimicuri, deja ma ingrozeam ca avem prea multa mobila si lucruri. Facem putina curatenie, constatam ca n-avem unde sa depozitam lucrurile. Trip to IKEA.
Incantata, ma sui in masina lui Teutzu sa mergem la IKEA, sa vad ce pula mea e cu hotdogii si cu creionasele alea mici, ca pana acum n-am fost. Magazinul ala e atat de bine organizat, incat n-am cumparat mai nimic, ocupata fiind sa las firimituri in urma mea ca sa revad lumina zilei. Falca s-a umflat mai rau, ne-am oprit la restaurantul IKEA, baietii s-au dus sa ia de mancare, eu tremuram din toate incheieturile inconjurata de puradei care tipau, plangeau, radeau, se cacau si in general faceau ce fac toti copiii, adica te fac sa-ti pierzi increderea in umanitate. O gramada de pulivara, veniti sa-si parcheze copiii la terenul de joaca si sa bage in ei chiftele suedeze, o gramada de mobila la preturi exorbitante in conditiile in care te pun sa ti-o cari si asamblezi singur, ceva mobila ieftina pe care n-ai avea curaj sa asezi un pahar pe jumate plin, multi copii, multe familii, cativa stewarzi, ustensile de casa si bucatarie de care n-ai auzit si n-ai nevoie dar is de designer, etichete pe tot ce exista in hala aia, Pepsi la pahar de coniac, ca sa le fie fricaCocalarilor sa il sparga/arunce, cutii de carton care se asambleaza cu piulite si suruburi, totul laolalta da IKEA. Acum il inteleg cu adevarat pe Palahniuk si acum ii inteleg maxima aia cu Thou shalt not buy swedish furniture.
Dupa IKEA, am luat-o pe mama along for the ride in Cora, unde am achizitionat bunuri pentru casa si chestii comestibile. S-a facut duminica seara, asa ca ne-am odihnit.
Ieri, Teo la munca, Ana munca de acasa ca trebuia sa vina proprietarul, baietii de la net, falca era cat o minge de tenis (azi e cat 2). Vin aia cu netul, ne anunta ca Teo a dat 60RON+ pe un switch inutil, ca nu poate sa-si pastreze IP-ul si a mintit aia de la relatii cu clienti, se apuca de instalat, cica e arsa placa de retea, cumpara placa, o instaleaza, pleaca. Fac o supa dulce, folosesc aia de scos cartofii din tigaie pe post de strecuratoare, ibricul pe post de polonic, scot tot din cutii, aranjez tot in camera, spal de vreo 5 ori podeaua, astept cu casa luna sa se intoarca iubitul de la munca.
Ma suna pe la 5, si-mi zice ca nu vine acasa. Simt ca fuge podeaua de sub mine, ma gandesc ca gata,ne despartim, el are o voce de miel la taiere, ma apuca plansul, stau ca autista in pat pana la 7, cand apare cu o galetuta de gogosele cu ciocolata. Apare si mama in inspectie, pleaca, Teo e la fel de depresiv si se uita la mine de parca ii distrug viata, pleaca sa se plimbe cu masina pe camp sa se calmeze. Motivul? Toata lumea il fute la cap si e sceptica in privinta sanselor noastre de reusita, noi suntem fericiti, lumea se caca in fericirea noastra, he's having second thoughts.
In conditiile in care Teo cand se seteaza pe ceva nu-l poti restarta nici daca-l bati cu butonul de Power, second thoughts e grav.
Stateam si ma gandeam eu asa: ne despartim, la nici o saptamana dupa ce ne-am mutat tre' sa ma intorc la mama acasa, cade adoptia unei pisici. Cum as reactiona? As da foc la juma' din chestiile lui, as bate-o pe maica-sa ca l-a stresat pana la punctul in care aproape isi uraste noua casa, as bate-o pe mama caCobeste si m-as intoarce la o viata fericita de sarit din pula in pula unor tipi dubiosi care nu ma respecta/pentru care n-am respect bandu-mi mintile ca-n copilarie si renuntand la orice urma de viata serioasa, respectabila, muncitoare si plina de dragoste calduta. Who needs that, eh?
In fine. Teo trebuie sa-si revina, pentru ca nu-s facuta, it's not in my genes actually, sa car saci, sa aranjez mobila, sa spal pe jos ca sclava si sa fac supa singura asteptandu-mi barbatul acasa si prefacandu-ma ca-s all so happy all so nice. Sunt facuta sa vin acasa, sa-mi arunc chilotii si sosetele pe jos si sa fumez o tigara in pat in timp ce barbatul imi toarna cola rece in pahar si se pregateste psihic sa ne futem.
PS: daca aveti vreunul scaune de care vreti sa scapati, dati un buzz.Momentan nu primim musafiri sa ne jucam pe 360 fiindca n-avem unde sa-i asezam.

Despre jurnalism

21 ianuarie 2010

O fi sau nu apogeul carierei tale cand un coleg de "publicatie" da un interviu pentru un alt site, tu scrii un articol despre interviul acelui site, iar articolul tau include un interviu cu colegul care a dat interviul pentru acel site? O fi sau nu apogeu faptul ca imaginile sunt photo-bash-uri la adresa colegului tau, care te-a pus sa le adaugi in respectiva galerie? Either way, it was fun.
Articolul


Stuff to piss you off

19 ianuarie 2010

A fost odata ca niciodata Ana, al carei prieten isi dorea sa devina game designer si presta pe o plantatie ok si faimoasa in aceste scopuri.

Ana presta pe o alta plantatie deloc faimoasa scriind despre noutati din lumea jocurilor. Intr-o zi la fel de ceva ca oricare alta, a dat de o stire interesanta despre Rockstar Games, o companie care parea ok, cool, si era foarte faimoasa. Stirea era un manifest al sotiilor angajatilor Rockstar Games din San Diego, care se plangeau ca barbatii lor munceau de noua luni cate 12-16 ore pe zi, sase zile din 7, pentru o marire de salariu de 1.5% pe an si bataie de joc totala, in care includem guilt trips pentru ca angajatul a indraznit sa se imbolnaveasca si sa necesite invoire catre doctor.
Deci, o multime de numerale urate, pentru bani putini, pentru termene limita impuse de catre Rockstar Games din New York, plantatia principala. Zilele au trecut, cei de la Rockstar nu au comentat, pana ce un angajat a dat un interviu, comparand sefii din New York cu Ochiul lui Sauron, adica nimic bun, se-ntelege. Ce s-a intamplat? Nu, compania nu a comentat despre aceste acuzatii deloc frumoase si roz, ci a pastrat tacerea. Cateva zile mai tarziu, compania a pus la download wallpapere rozalii si multicolore in care Rockstar era reprezentat ca Ochiul lui Sauron, in bataie de joc completa catre angajati si familiile lor, se-ntelege.

  • Sa nu-ti vina sa-ti bati prietenul ca s-a orientat spre acest domeniu?
  • Sa nu mori de spaima ca, daca plecati din romanezia spre alte meleaguri, prietenul tau va fi la fel de muncit si de dissed ca aici?
  • Sa nu-ti vina sa crezi ca in lumea asta ceva atat de pueril precum un joc video are in spate o multime de amarati care l-au creat si l-au incercat, ca nu carecumva sa dea erori, in overtime nesimtit pe timp indelungat care le indoaie cocoasa, ii tine departe de nevasta, nu le plateste facturile si ii termina psihic incetul cu incetul, fiind prea inspaimantati sa plece in conditiile in care industria e terminata de criza?
Inca o intrebare lunga cat Ghita Muresan, nu foarte stabila pe taramul topicii si al gramaticii, inca un nerv in plus, inca o cruce in san, datorata gandului ca pana si creatorul lui Tetris nu si-a luat un ban pentru o inventie care ne-a tocit degetele in timpul orelor lungi si plictisitoare la scoala.

Renunt

Dupa nenumarate plangeri catre Teo, care m-a asasinat in masina cu Spike, Guess Who si alte chestii hip-hop care ma lasa cu nervii la pamant, cedez si eu nervos si va prezint...Spike- Scandal. Da, a auzit-o toata lumea, da, s-a vandut cu Gazeta Sporturilor, da, e hip-hop...frate, da' lautarii aia fac tot clipul.
Ascultand chestia asta imi vine sa urlu pe strada "E scandaaaal!!!"


Enjoy/hate

Ba, cred ca e dragoste

1 ianuarie 2010

31 decembrie a fost, la fel ca si 30 si 29, o zi in care mi-am plimbat sunca prin niste c0lanti rupti in cur, clatinandu-ma de oboseala si privind lumea cu ochi sticlosi de obosita nefututa de cateva zile dand spre saptamani. In speranta ca nu voi trece in 2010 cu lipsa acuta de cuc, am zis ca hai sa facem ceva. Si m-am trezit ca am un cos pe buca, care se holbeaza la mine, eu la el, el la mine, eu il intreb ce cauta acolo, el e tacut, eu ma enervez, el zambeste. Nervii cresc exponential cu timpul care se scurge spre ora 12, cand, in curul gol fiind iesita de la dus, Teo imi zice la multi ani prin usa. Chiloti, sutien, iesi, uita-te la taraf, chinuie-te cu sampania siiii....wooooww...sex. Never saw it coming, it was ok. Postsex, ma asez pe canapea si Teo imi da cadoul. Un pachet infasurat in ambalajul in care i-am dat cadoul de Craciun, lipit cu 10 tone de scoci. Ce era in pachet?
La prima vedere...o carte.
La a doua vedere...o carte cu un copacel pe ea.
Fericita, ma gandeam ca e ceva fantasy, sau un ghid How To Not Just Lay There Like A Startled Fish In Bed.
Ce era?

Intrerupem transmisiunea pentru a va ura La Multi Ani, desi la noi nu se presteaza cu urari si colinde.

Pariu ca nu-ti trece prin cap!
O carte huge, cu coperta lucioasa, cu pagini lucioase si groase de revista, numita Hugs. Ring A Bell?
Teo mi-a imprimat pe hartie toate articolele de la inceput pana la Coming Out of the Closet (ala in care anuntam Academia Austera) cu poze si, unde s-a putut, cu comentariile voastre de rigoare.
Atai cartea cu blogul meu. Sex, mancare, stres, cei mai misto ani ai mei de boschetareala si blogul preaiubit...nervous breakdown, mangaiat cartea, plans, si laudat pe mine insami de cat de tare pot fi. Si cat de putin m-am schimbat si cum nu mi-e deloc rusine cu ce am facut pana acum.

De ce mi-a printat blogul?
For a new chapter in life. Si pentru ca acum ceva vreme am venit obosita de la munca si am plans pana mi-au sarit ochii din orbite ca sunt o ratata, ca nu stiu nici macar sa scriu, si ca daca pica vreodata tehnologia in gol nu am facut nimic. Nimic. Doar un blog de patru ani si un site de jocuri in care am turnat un an de munca a la Sisif. Writers should have stuff on paper. Si mi-a printat blogul pe o carte a carei coperta prezinta banda aia Cyanide and Happiness din headerul de acum, cu Stealing your air.

"Pretty deserves best. Fie ca asta sa fie primul pas in cariera ta pe hartie :) "
Fuse dedicatia.

Is it wrong for me to marry the guy right here and now?
Incheind melodramatismele, ai ocazia de neratat (ar fi indicat sa o ratezi totusi) sa ma vezi in emisiunea asta, asta si asta aberand cu spume si spor si in general fiind atat de uncomfortable incat imi doream sa sar pe geam. Apropo, recomand primul link fiindca eram spalata pe cap. Gen.
Eugen, ca tot e melodia asta in topul cocalarilor de pretutindeni.

Cand ai pus 10 kile si nu stii nimic nu dai din papagal, dar am facut-o si pe asta. Enjoy the view.

Baaa

18 decembrie 2009


Nu mai radeti de dintii mei! Nu mai faceti misto de ei! Nu ma mai intrebati daca molfai covrigul!
It's bad enough already ca tre' sa cac jdemilioane sa-mi repar fasolele si fara glume.
5 oameni intr-o ora. Fara sa-l numar pe Teo sau pe mama. Cata rautate domnule...

Marketing?

Baga-ti pene in cur
din cand in cand prind si eu o pauza sau o rabdare pentru a ma da pa blog mancatzash

Daca e o chestie care ma ucide incetul cu incetul mai ceva ca paradontoza, atunci mirifica aia chestie e marketingul, o categorie in care includ si self-development si alte sfaturi de cacat create pentru americanii ale caror buci putrezesc pe un scaun de birou.
Di she? Di d-aia. Pentru ca e enervant sa fii o persoana draguta, care crede in karma, iar oamenii sa te ia cu bullshituri de marketing bine pregatite. Si e si mai naspa sa-ti vezi prietenii picand in aceeasi capcana, sau folosind strategii de marketing. Dupa cateva ore de lene profundis m-am decis sa ma dau pe bloguri, si am nimerit peste epistola de self-development a unei tipe de care m-am ciocnit in baruri acum cativa ani. Dintr-o fata normala a ramas doar o pizda gazduita de wordpress care isi ofera serviciile de consiliere si aducere de fericire pentru angajatii firmelor care presteaza sclavagism.
Build bridges not walls. A smile is contagious. Life is grand.
Replici spuse de colegi, amici, sefi, sefe, colege, amice care se imbraca la costum/sacou, care-si cumpara ceasuri da firma/broshe din fetru, care se duc in baruri intime, care mananca la Pizza Hut cand sunt in criza de timp, care au firma de catering pe speed dial, care-si vad prietenii intre 2 meetinguri la o cafea in barul din pasajul cutarescucu aroma bizantina. Stiu sigur ca aveam o idee cand am inceput sa scriu, dar se pare ca am pierdut-o pe drum.
Ca sa revin, fara sa argumentez, voi incepe cu insultele.
Tu angajatule esti un cacanar fara sperante, iar raportul ala pentru care ai primit felicitari si sincere multumiri si e un pas in construirea conceptului general e doar un cacat de fituicaCare listeaza ultimele cheltuieli, si l-ai facut tu doar fiindca altuia cu mai multa putere ii era lene.
Tu angajato esti doar o obosita cu impresie de femeie in charge, iar rapoartele alea intocmite sunt produsul unei plictiseli maxime, si o justificare pentru banii pe care-i arunci pe bijuterii hand-made si ceaiuri in ceainarii cacacioase, totul adunandu-se la "drona care incearca sa-si construiasca o personalitate."
Tu managerule esti suma primelor 2 exemple, si desi acum servesti cacat la tava altora, you're just a sad,fat, lonely, bored, useless waste of space and time. Ah, toate replicile alea de lauda si optimiste pe care le imparti in jur nu sunt sincere, cum ai credea, ci doar chestii atat de bine repetate incat ajungi si tu sa le crezi, ca sa nu te iei cu mainile de cap si de chiloti si sa fugi spre Balaceanca. Ca sa citez un vechi tovaras de discutii: "Esti natural numai cand te caci."
Bottom line: cand nu pictezi, scrii poeme, construiesti cladiri cu mana goala, sculptezi chestii, faci freze romane pe marginea unui stalp sau te caci bani pe lopata... cand nu faci asta si stai cu nasul in Microsoft Office u're just lonely and sad si pothead. Nu revolutionezi lumea! Note to self: citeste chestia asta maine, o sa uiti si iar ai impresia ca faci ceva. Sticking feathers up our asses makes us chickens.
Off, si apropo, Amway e diavolul, spala creiere, nu o sa valorezi niciodata mai mult ca fiinta umana vanzand rujuri, zambete, detergenti si participand la conferinte si seminarii.

Speram ca odata cu "maturizarea" imi dispare chestia de GicaContra, dar se pare ca nu. Doar o matur sub pres. In orice caz, i goddam like blogs: sunt un fel de cronica a chestiilor care te-au enervat de-a lungul anilor.

Google.ro - search - marketing - images- first result.


fun
work


->work


[dramatizare in scopuri artistice]

Blog

Arhi, Dudecore, Rain, Alex Ice, Aprozar, Hybrid4u, Flippy, Eva, Kaizer, Dominus, Tzugurlan, Mircea, Woland, Maddy, Otrava, Dakota, Ipo, Lamaie, Rautateaplace. Not in a specific order, but I'd like to know you. Sunteti singurii care nu dati la socoteala pe raboj. Ah, and some of you should update your fucking blogs frequently. Ala cu last post Wednesday, September 23, 2009 in special
Ora 12.49, nespalata pe cap, maine trebuie sa prestez putin serviciu desi sunt in concediu, e frig in casa, imi vine sa ma pis, home alone, ultimele zile acasa, ma mut la monsieur lovely dick in curand. Fac lista de mai sus de cativa ani, dar e greu sa bump into folks cand nu iesi din casa. Desi pe cativa v-am ratat la milimetru.
Love song over, tre' sa ma pis ca ma tin de doo ore.

Castorul senior

8 decembrie 2009

Daca e un lucru pentru care sunt faimoasa, in afara de frecventa cu care imi updatam blogul si marimea tzatzel0r, atunci acel lucru este marimea dintilor. Am ditai dintii. In special am 2 in fata care sunt atat de mari incat ar putea fi stunt double pentru domnul Castor. Fiindca sunt atat de mari, si reuseau sa roada orice, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca-mi pierd fasolele.
Fasolele mici de jos se tot ciobeau, asa ca m-am decis sa merg la dentist, dentist care-mi zice senin ca n-am decat 3 carii si nimic mai mult. Fain, fa si o radiografie. Tushesc io 60 ron radiografia, ma uit la fasolele mele Xrayate, pe langa care se vedea pirsu din ureche ca na - nu mai pot sa-l scot. Duc radiografia inapoi la doctor. Doctorul face ochii mari, se uita la foaie, se uita la mine, se uita la foaie, ofteaza, se aseaza jos si-mi zice ca nu mai am "os".
Say wuuut?!
Trece el prin toate bazele de explicatii, spunandu-mi ca am atai cazu' de paradontoza, ca mi s-a macinat osul maxilarului sau ceva de genu' si ca dintii mei se mai tin 1 mm de radacina. In traducere: belish pula marie!

Ana: Si cat costa toata treaba asta?
Doctoru': Pai destul de mult...
Ana: Pai nu conteaza numai sa-mi faceti dintii, ca n-oi crapa de 10 milioane.
Doctorul isi aduna curajul si-mi zice "Mai mult de zece..."
Ana: 12?
Doctoru': Cam pe acolo...manopera doar...cu materiale....
Ana: 15?:-S
Doctoru': E o operatie complicata...
Ana: Pai si cat poa' sa fie? 15-16 milioane?
Doctoru': Pai dezinfectant vreo 7-8, o solutie la fel, aditia de os 7-8 milioane si manopera...ca trebuie sa te opereze un expert in d-astea.
Ana: Ahh, si imi cad dintii daca nu imi fac acum?
Doctoru': Nu, da-n 6 luni esti cu ei in punga in cel mai bun caz.
Ana: Pai nu puteti sa-mi puneti altii?
Doctoru': Ba da, da un portelan de baza e 4 milioane dintele.
Ana: Si cel mai bun?
Doctoru': 12 milioane dintele.
Ana: Pai si tre' sa mi-i puneti pe toti?
Doctoru': Daca se ajunge la situatia aia da, trebuie sa faci implant.
Ana: Da' n-am nevoie de toate maselele, ca io rod doar pe stanga cand mananc :-S
Doctoru': Hehe, las' ca vezi tu. Pana atunci sa-ti fac cariile si sa te gandesti la operatie. Nu de alta da ia uite *doctoru' infige mana in gura si apuca dintii de jos*
Doctoru': Fac utza utza.
Ana: Oh well, sunt mai elastici ce sa le fac. Good for sucking cock *in gand bineinteles*

Cum cacat strang eu 40 de meleoane sa-mi repar fasolele?

1 Decembrie

1 decembrie 2009

30 noiembre

E luni, te duci la serviciu cu atai capu', îţi faci treaba cu juma' de creier, iese juma' de treabă ok, zaci fără nici un scop pe lume. Pe la 1 te pocneşte o foame cruntă, n-ai mâncat nimic, mai ai 30 de bani nu lei în buzunar, te deprimi că şi mâine vii la muncă şi prietenu' stă acasă. Pleci la 5 juma', deşi trebuia să pleci la 7, urci în metroul aglomerat care se învârte cu tine de foame ce ţi-e, te înghesui şi-n 41 în timp ce vezi fiecare călător dublu, te caci pe tine de frig aşteptând un 368, mergi spre bloc o staţie în timp ce cocalarii de la vulcanizare te fluieră şi-ţi îngheaţă turturii.
Ajungi acasă la prieten, unde ăsta te aşteaptă cu o sticlă mare de Cola şi face pui picant cu cartofi copţi la pungă magică. Mănânci 3 pulpe şi 30 de cartofi, ronţăi nişte Toblerone şi te joci ca animalul Lego Indiana Jones câteva ore, iar prietenul te trece de niveluri. Afli că s-ar putea să ai liber ca animalul mâine.
De la 11 noaptea la 1 bagi câteva capitole de citit, ca să ai stamină mâine fiindcă trebuie să te trezeşti devreme să corectezi nişte texte, dar e tastatura blocată şi o treabă de juma' de oră devine 2 ore jumate. Te culci, te chinui să adormi, că vezi niveluri Lego în faţa ochilor.

1 decembre

Te trezeşti ca animalul la 1 juma în ritm de hiphop underground gen CIA din Craiova, fără durere de cap, te speli pe dinţii care cad de la paradontoza proaspăt achiziţionată şi in need for treatment. Te duci în sufragerie unde prietenul stă pe canapea şi se joacă Assassin's Creed 2. Casa e miraculos de curată, jegul lăsat de tine s-a dus, şi o tavă mare de pizza cu foietaj te aşteaptă în bucătărie, acompaniată de un ibric de cafea îndulcită cu zahăr brun. Prietenul, îmbrăcat într-un tricou cu I Pwn Noobs, pantaloni de rapper şi şlapi de casă verzi cu floricele te pupă. Începi să ridici tonul şi să urli că nu te-a trezit să corectezi textele, şi-ţi zice că a vorbit cu şeful şi le-a corectat el. Pe toate. Ca să nu te trezească. Te îmbie cu o consolă Xbox360, cu mâncare bună, cu Cola, ciocolată bună şi cafea divină. Ai o zi incredibil de liberă, şi e marţi. Acum înţeleg cum trăiesc tartanii.

I could live like this. I really could. Până când se rezolvă totul şi-mi permit un lifestyle aşa, mă duc dincolo să cad în genunchi şi să-l cer pe Teo în căsătorie.

I so could live like this.

În timp ce scriam aceste rânduri, a venit Teo cu pizza în faţa mea. Că dacă nu vine Ana la mâncare vine mâncarea la ea.

Moare mă-ta

22 noiembrie 2009

Şi ce faci? În primul rând, te panichezi, te caci pe tine de frică, pentru că ştii cât costă în ziua de azi să mori. Dacă mă-ta a murit în faţa lui Bellu, poţi declara faliment, că probabil aia te dau în judecată că le murdăreşti pavaju'.
După ce ţi-a trecut criza, te-ai liniştit, ai constatat că tre' să vinzi rinichiul pentru parastas şi alte cele, trebuie să te interesezi de servicii funerare.

Autenticbalsam.ro
Un site incredibil, care pe lângă faptul că are balsam şi e autentic, te îmbie cu o cruce între nori în header (dacă ştiam că aşa de uşor faci un site, nu mă mai chinuiam trei luni la al meu).
Serviciile oferite sunt extrem de complexe: dacă nu vrei să speli moarta, ţi-o spală ei, dacă nu vrei s-o îmbraci - o îmbracă ei, dacă nu vrei să o bărbiereşti - o bărbieresc ei, şi dacă nu vrei s-o fuţi, atunci probabil au şi asta în serviciu.

Constatare de deces - 120 lei
Toaletă (spălat, bărbierit) - 80 lei
Îmbrăcat - 95 lei
Îmbălsămare - 250 lei
Formalităţi deces - 150 lei
Acte casă de pensii - 250 lei
Taxa incinerare - 1500 lei

Sicriu 003 - 480 lei Sicriu 006-2 - 1290 lei Sicriu 009 - 1600 lei
Sicriu 011 - 600 lei Sicriu 005 - 1300 lei Sicriu 012 - 4650 lei
Sicriu 015 - 650 lei Sicriu 006 - 1290 lei Sicriu 001 - 5400 lei
Sicriu 002 - 856.80 lei Sicriu 008 - 1400 lei Sicriu 014 - 6800 lei
Mâner 004 - 55 lei
Catafalc - 200 lei / zi
Crucifix 003 - 25 lei - dispare Crucifix 001 - 55 lei
Crucifix 002 - 55 lei Crucifix 006 - 55 lei
Sicriu de tranzit - 290 lei
Transport sicriul gol - 100 lei
Transport mortuar - 250 lei
pentru al 2-lea transport - 150 lei
Transport în afară localităţii (la distanţe mai mari de 100km) - 2 lei/km
Manipulare - 95 lei
Coborâre/Urcare (pentru fiecare etaj) - 25/35 lei
Tarif de noapte (18:00-8:00) - 100 lei


Pentru că da, când moare cineva drag te uiţi în primul rând la bani, şi pentru că la noi matematica nu e populară, există un formular care îţi poate calcula cheltuielile.
Ştii că dacă dai 14 milioane pe sicriu există o şansă ca mânerul să nu fie inclus în preţ? Să mor eu, dacă e să mor mă daţi cu sicriul pe scări a la Jackass, decât să daţi 25 ron pe etaj.
Revenind. Ştii cât costă ca cineva să spună că mă-ta-i moartă? Cât? Mai tare acolo în spate, că nu te aud. Da, într-adevăr, 120 de lei constatare de deces.

Scenă fictivă, decor aranjat într-un apartament de 20 mp.

Familia se jaleste, se smulge de păr, cumnata stă la colţ şi plânge, cumnata cealaltă urlă la o verişoară că vrea ea terenul ăla gol, şi mătuşa încearcă să plece cu solnitele.

Vin profesioniştii, la frac, cu barbisonul aranjat, şi cu o figură compătimitoare/tarda, asemenea personajelor din Six Feet Under.

Profi: Şi, ce s-a întâmplat?
Tu: Păi, ştiţi, a decedat mama.
Profi: Condoleanţe. Înţeleg. Îmi pare rău. Haideţi să vedem despre ce e vorba.
Tu: Aş vrea să aranjez şi de sicriu şi alte cele.
Profi: Păi face aşa...sicriu 1000 lei, prosoape 100 lei, deplasare 100 lei, mă-ta-i moartă 120 lei.
Tu: Ce??
Profi: Hmm. Păi trebuie să facă cineva constatarea de deces.
Tu: Păi ştiu, e moartă, de-aia v-am sunat.
Profi: Păi da, dar n-aţi constatat, iar tariful nostru e 120 lei.

Ba, dacă e să mor, să mă îngropaţi pe câmp. În nici un caz nu intraţi pe net să-mi comandaţi un expert care să mă fută post-mortem, să-mi constate decesul şi apoi să mă spele.
*
*
*
Duuude. Am I sick or am I sick?