Weeping willow

Sa va zic de ce mama mi-a dat Rudotel si am suprins-o vorbind la telefon cu fosta mea psiholoaga [care ma detesta, pentru ca a ajuns sa ma sune pe mobil ca sa merg la sedinte saptamanal, si desi ma "conseilleaza" din octombrie, m-a vazut de 3 ori] .
Totul a inceput acum 4 zile, cu Harry Potter 7, pe care am obtinut-o de la Sir Alex Ice (hugs kisses and forever grattitude). De fapt, ca sa fiu cinstita, a pornit acum 7 ani cand am primit prima carte Harry Potter. De atunci, viata mea (sincer acum:D) se invarte in jurul lunilor iulie-august, cand apare urmatoarea. Filmul nu prea ma intereseaza, dar cartea este o binecuvantata scapare din realitate etc etc rahat. Cand am citit prima carte, eram o tocilara care ameninta ca se sinucide la fiecare nota de 9, in excursiile cu scoala incercam sa descifrez Freud sau tratate de egiptologie, si marele meu hobby era sa discut diferentele anatomice intre manguste si alte rozatoare. Ca orice copil idiot, am citit cu lanterna de la bricheta pe sub patura.
Acum, am ajuns la ultima carte.
Si procesul vine asa:
Miercuri: Incepe sa citesti, nu te opri. Miercuri am fumat 2 tigari in timpul in care am citit, desi fumez in medie 2 pachete pe zi.
Miercuri noapte: Rupta de carte, nu intelegeam de ce nu sunt intr-un cort alaturi de Ron si Hermione, aveam impresia ca am bagheta nu pix, ca trebuie sa fac in jurul cortului o vraja de Deziluzionare, ca trebuie sa scap de Devoratorii Mortii. Nu am dormit.
Joi dimineata: La ora 6 ies in parc cu Noaptea de Sanziene a lui Eliade, ma fortez sa citesc 100 pagini cu strategia "La fiecare 50 pagini ai dreptul la o tigara". Nu reusesc, bag castile in urechi si ascult Putting Holes in Happiness a lui Manson obsesiv, de parca as fi tripata. La ora 8 ma reintorc acasa, la 9 sunt in sevraj, mama nu se trezise, vroiam sa deschid calculatorul sa citesc iar. La 10 intrasem in autism, ascultam tot Putting Holles in Happiness, ma leganam back and forth, fumam, mama nu se trezise. La ora 2 eram rezonabil de beata, la 2 jumate s-a trezit mama, m-am fortat sa vomit pentru ca Harry Potter se citeste cand esti lucid.
Joi dup-amiaza: Incep sa citesc, fumat 2 tigari in timpul in care am citit. Mama, deja vizibil ingrijorata de faptul ca nu mai cheltuie 20 RON zilnic pe tigari, vine "Ana:-S, nu vrei sa fumezi? Ti-e rau ce ai?". I se raspunde frumos "Pleaca fir-ar a dracu de treaba. Parca vrei sa ma futi, nu ma lasi o secunda in pace!!!!!". Mama s-a retras galant, stiind ca vorbesc urat doar cand nu e bine sa fiu deranjata.
Joi-noapte: Aceeasi stare autista de miercuri-noapte, aceeasi melodie.
Vineri-dimineata: Pregateste cafeaua, tigara, scoate-o pe mama din casa trimitand-o in Rahova dupa saorma. [Mama se duce si la dracu-n praznic cand am pofta de ceva, pentru ca de obicei mi se face rau si vomit daca nu primesc acel ceva, de parca as fi gravida]. Treci la PC.
Vineri-seara: Citeste in continuare. La ora 9 m-am ridicat de pe scaun, m-am uitat in oglinda, si din oglinda o tomata se holba la mine. Dupa 2 ore de plans convulsiv, in care imi tremura mana pe mouse datorita mortii lui Remus Lupin, Tonks, Fred si Mad-Eye [Personaje Harry Potter]. M-am schimbat de tricou, pentru ca era ud de lacrimi. Mama mai intra din cand in cand, dar ii era frica sa intrebe ce am patit, asa ca vorbea cu psiholoaga. Pe la 11 s-a auzit un urlet (probabil in tot blocul) "Futu-ti gatu matii de ce nu l-ai omorat???!", venind din corzile mele vocale. Explicatie: dupa 4 ore de plans, ca Harry va muri, dupa cateva revelatii gen "Ma voi schimba, viata asta merita traita", Harry nu moare...
Mama era de-a dreptul infricosata.
Vineri-noapte: Acelasi autism, zguduit ocazional de hohotele Muffinei de plans, in timp ce strangea in maini un poster cu distributia din Harry Potter.

Astazi e sambata, si inca mai am putin din starea de autista. Asta a fost ultima carte Harry Potter, dupa atatia ani. Simt de parca tocmai am divortat:(

Si ca sa va spun alte trivia stuff despre mine si relatia mea cu cartea preferata all-times [Nu-i asa ca-s geek? Prefer Potter inaintea lui Bruckner si toti cacanarii astia moderni si cool]:
*La prima carte, cand se povestea despre faptul ca Harry e orfan, am plans dar nu am baut (inca nu invatasem sa-mi inec angoasele adolescentine in alcool)
*La a 3a carte am spart o vaza cand am aflat ca Petter Pettigrew i-a tradat parintii lui Harry. Iar nu am baut.
*La a patra, la moartea lui Cedric Diggory, am baut 4 zile. Am plans cam 2 ore, pana am lesinat. M-a ridicat mama de pe jos, vroia sa sune la salvare, dar ii era jena sa-i spuna medicului ca am lesinat din cauza unui personaj mort.
*La a 5a am baut pana nu am mai stiut de viata mea in prima zi, la moartea lui Sirius. Apoi am continuat cu o saptamana de Unirea cu Cola.
*La a 6a, cand a murit Dumbledore, i-am dat papucii prietenului meu, care a ramas stupefiat, desi mi-am explicat gestul prin "Nu suntem compatibili emotional". Am plans vreo 3 ore, zi de zi, timp de 2 saptamani, i-am tinut poza lui Dumbledore in avatar, am plans pe carte si pe reviste, m-am uitat in gol si am rupt consumatia la bar in Club A.
*Acum la ultima, cand au murit prea multi, inclusiv lovitura ca nu va mai fi alta carte, ca luna iulie a anului viitor va fi seaca, plec la tzara unde o sa ma tratez regeste cu Unirea si Putting Holes in Happiness. Acum nu mai am iubit, deci nu am ce parasi. Presimt ca atunci cand ma intorc ma va astepta o camasa de forta, pentru ca mama nu prea vorbeste cu mine si ma priveste cu o vizibila frica.

In incheiere: RIP HARRY, DUMBLEDORE, LILLY, JAMES, LUPIN, TONKS, MAD-EYE, THE LONG-BOTTOMS, LUNA LOVEGOOD, PROFESSOR MC GONAGALL, AND PROFESSOR SNAPE.
De cand am pus mana pe carte am stiut ca Snape nu e malefic, dar sa aflu ca a iubit-o pe Lilly atatia ani, ca si-a riscat viata, si ca Patronus-ul lui e in forma unei caprioare, exact ca ea, breaks my heart into a million pieces.