Nu mai vreau mobila, nu mai vreau paturi mari, nici parchet stralucitor.
Nici fata baiatului ala mic (singurul dragut) care imi pune parchetul, care a muncit o zi intreaga pentru o suma infima si e nemancat. Nici sa ma gandesc ca refuza sa manance ce avem, ca tine regim, ca e intr-un club de fotbal ca probabil sa nu puna parchet si sa-si rupa coloana tot restul vietii.
Nici ca eu sa ma infometez si mancarea sa se strice in frigider, de dragul de a ma comforma cu o imagine cretina pe care am invatat s-o doresc. (a se vedea videoclipul Linkin Park-What I've done)
Nici sa fiu fututa la cap in permanenta pentru toate micile tampenii, nici sa mai aud prostii legate de rock, punk, emo sau altceva, si nici eu sa nu mai fut pe altii la cap cu asta.
Dupa vreo 4 ore de uitat prin site-uri feministe, mindbomb.ro, skinhead, pulafashion sau mai stiu eu ce (mers din link in link), mi-a cam amortit capul. Si de doctrine, si de tentative de schimbari, si de cyberrevolution si de tot. Probabil maine o sa le iubesc iar.
Si dupa 3 zile de foame si carat ca ultimul magar tot felul de materiale de constructie, doar ca sa nu ii zic maica-mii sa revina la realitate, ca nu am nevoie sa imi impresionez prietenii cu seturi de mobilier.
Nu mai vreau discutiile alea despre sex care mananca 90% din timp si gandire, in mod inutil. Pula in pizda gata.
Nici complexe, nici frustrari, nici povesti nemuritoare de la toate amicele, nici esarfe colorate, si nici oamenii aia cu care inainte umblam si vorbeam si care acum ma sufoca incet incet.
Si nici macar o remarca acida sau prietenoasa legata de faptul ca mi s-a scurs rimelul.
Sau sugestii sau sfaturi sau implicari.
Nici sa mai citesc, nici sa am "o baza" la lecturi, nici sa le cumpar cu foi adevarate (copyright pe expresie), nici sa le downloadez, nici sa nimic. Nici festival de film, nici Kusturica, nici Ed Wood, nici Hitchcock nici nimic.
E prea mult zgomot in capatana.
Da nene, teenage angst. Probabil.
Ce vreau?
Imaginea aia americana indesata pe gat prin filmele de duzina atat blamate. Vreau un halat roz, papuci grosi, casa doar a mea, un kil de inghetata si o gramada de comedii din alea care "se bazeaza pe stereotipii si incurajeaza prejudecatile rasiale" cu negri care zic replici cretine, cu dinti imbracati in aur si mai stiu eu ce. Si filme ca Heartbreak Kid, Ben Stiller tot tacamul.
Si un set intreeeg de filme de Craciun, ca doar incurajeaza spiritul crestin si promoveaza numai nenorociri si [vezi ZeitGeist].
Un intreg set de proteste si cacaturi mi se invarte in cap, si nu prea am timp sa actionez gen Eminescu "In fiecare om o lume-ntreaga isi face incercarea", si sa-mi iau chilotii jegosi peste blugi incercand sa repar ceva sau sa zic ceva, pentru ca-mi racesc gura si pierd inutil timp valoros pentru MINE.
Sa imi trag adidasii, sa imi scot o scutire pe o saptamana si sa o iau la plimbare prin oras negandindu-ma la nimic. Sa ma duc la parcul de distractii si s-o ard aiurea. Sa ma pis pe el de viitor, ca la cat am tocit pana acum l-am asigurat.
Sa mi se rupa de drogati, de tarfe, de mame singure, de batrani in azil si de faptul ca viata alor mei pica frumos in categoria "tragedie" daca o judeci comform normelor.
O saptamana de relaxare. Ma doare spatele, am febra musculara, am tocit prea mult pentru scoala si am bagat o gramada de idei nemestecate in sistem.
Ma pis relaxata.
Ca de obicei, Petri probabil se va pisa langa mine.
