Last meal

This was the last decent meal i had.

Desi ma simt mai bine ca niciodata fizic, nu mai am greturi matinale (sper ca n-am avortat), nu mai vomit dupa ce simt miros de McDonalds, nu ma mai stresez de kilograme, totusi mi-e dor de mancare.

Povestea mea a inceput acum circa 17 ani si 10 luni. Am inceput sa mananc o ţâţă, apoi am trecut incet la mancaruri solide, iar acum 5 ani am inceput sa mananc bani si nervi.
Cand eram mica mama avea mania ca un copil este frumos daca e gras. Problema cu mine e ca nu prea mancam. Eram aschie. Asa ca ma forta sa mananc. Pana la urma am dat de gustul mancarii, asa ca pe la vreo 10 ani mancam 2 fripturi si portie dubla de cartofi prajiti.





[Poze de la 10 ani, na]
Mama fiind ardeleanca, iar tata moldovean, se poate intelege ca la noi leguma cea mai sanatoasa era carnea. Ideea de dietetic insemna "3 pui ş-o vaca" la micul dejun.
Cand am intrat printr-a 7 a 8a, am realizat ca sunt cel mai gras si urat copil din generala, si ca de-aia ma terorizau aia. In plus banuiesc ca de-acolo mi se trag sechelele.
Asa ca dupa clasa a 8a, am tinut un regim mirific care consta intr-un iaurt mare la doo zile, si multa apa. Si am slabit destul.
Cu toate infometarile mele, in continuare am mentalitate de om gras.
Lista de mancaruri agreate de mine:
*carne de porc grasa (cotlet, antricot, piept impanat, slanina, carnati prajiti in untura, untura pe paine, jumari)
*cartofi prajiti cu cascaval ras, cu multa maioneza de cumparat, bineinteles facuti in untura.
*chipsuri ca singura masa a zilei, crutoane, grisine muiate in cascaval topit, prajituri, crema de ciocolata, crema de zahar as, inghetata.

Daca e mancare care ucide ficatul, prajita in ulei ars deja, bomba de colesterol, aia e a mea. Era, pardon.
Se implinesc maine 3 saptamani de cand am decis sa schimb totul.
Nu pentru silueta, nu pentru sanatatea mea cardiaca. Ci pentru un stil de viata sanatos (sa-mi bag pula *nu m-am putut abtine*)
Daca vreau sa slabesc, am Regenon, nu stau eu sa mananc legume din cauza asta.
Problema clara e ca eu URASC LEGUMELE SI FRUCTELE, si laptele, si iaurtul, si pestele la gratar, si carnea de pui.
Asa ca e foarte greu sa mananc ceva, in conditiile in care nimic nu imi place.
Stilul de viata sanatos se bazeaza pe supa dulce, pe morcovi rasi cu mar, pe ananas, suc de grepfrut si lamaie, pe rodii si ocazional portocale. Ah, si iaurt degresat cu cativa fulgi de cereale.
Nu e rea mancarea, dar ma simt pedepsita. Pedepsita de Dumnezeu de fiecare data cand vad o shaormerie sau patiserie.
Mergand cu Andra pe langa d-astea, saraca ma vede din cand in cand cu ochii cat cepele holbandu-ma la vitrina, si pe fata mea se citeste ce gandesc "Dar nu pot sa mananc o bucatica d-asta acum si nu mai mananc nimic doua zile?"
Andra: NU ANA!, pe un ton poruncitor, de parca mi-ar citi gandurile.
Si eu, cu o moaca de caine abandonat, imi tarasc picioarele gandindu-ma la urmatoarea supa.
Si ocazional, cand ma mai suna un pulărău d-ala care ar vrea sa ma futa nitel, si mai face o gluma de felul "Ce faci grasano?", facand misto de stilul meu de a manca tot Spring Time-ul, imi scapa cate un oftat, incercand sa-mi amintesc gustul mancarii care se depune pe vene pana ajungi sa si pişi celulita.
Punand in balanta cele 2 extreme, am de ales intre :
A. Sa nu mai vomit dimineata, la pranz si seara, sa nu mai lesin in troleu sau pe strada, sa nu ametesc daca urc trei trepte, sa fiu deprimata si sa mananc fructe si legume.
B. Sa-mi boraasc matzele, sa-mi tremure mainile, sa-mi iasa pete mov pe fata de la ficat, sa cad pe scari, sa fiu vesela si sa mananc chipsuri.
Alegere grea, tare dor mi-e de chipsuri :(

[Am senzatia vaga ca articolul asta infiorator de lung trebuia sa ajunga in jurnal, nu pe www, dar nu am jurnal si nici pix si nici nu-mi place sa scriu de mana asa ca.... Te salut, pe tine, cititor plictisit care ai ajuns pana aici si nu ti-ai taiat o mana sau nu ai decis sa ma palmuiesti]