Clivaj social

Pentru cei care au aterizat aici azi cautand una din aberatiile mele obisnuite, referinte obscene la lucruri serioase sau orice altceva obisnuit pe dasiigur.blogspot.com, va anunt ca nu e cazul la post-ul asta.
Stiu ca de curiozitate veti citi totusi, ca deh, regula "Do not press the button!" , dar eu imi fac datoria.
Si acest articol va avea comentariile moderate- asta daca se incumeta cineva sa lase un comentariu aici.
I kno, I kno, it's not fair. Am amestecat ceva serios in Muffinia, marea tara a cretinitatilor. Dar promit ca data viitoare urlu la Notepad, nu pe www.

Tin sa va anunt ca azi am cedat nervos la ora de studii sociale, sau SS cum o alinta colegii mei cu drag.
Cedare din aia nervoasa de tremuram cu spume la gura si la cur, si m-a tinut o ora.
Motiv?
Cica maine trebuie sa stau la o dezbatere despre "clivaje/clivajuri cacat sociale" cu colegii. Si cu totii stim cat imi plac mie dezbaterile. Si mai ales tema.
Ce m-a facut sa-mi sara tandara a fost subiectul orei.
Acum este clivajul (Biserica vs stat, Basescu vs curva de fiica-sa, fascisti versus podoabă capilară).
In 4 ani de zile s-au facut diverse tentative de a ne imprieteni, de a ne cultiva spiritul civic si de a ne băga in cur etica aplicată.
S-a discutat despre avort, despre religie, despre politica, despre cultura, despre disputele pro si contra Internet, despre piraterie online, despre eutanasie, despre sinucidere. Se cunoaste.
Discutiile alea care te fac sa te simti al dracu' de destept, si sa pari destept, desi tu cunosti totul numai rasfoind cate-o revista lacrimogena. Disputele alea care ti se blocheaza in gat cand stii deja fiecare argument care-o sa vina. Chestiile alea care dau premii la Cannes. Chestiile alea pe care le poti discuta 100 ani cu 1 milion de oameni diferiti, sa-i impresionezi pe toti, si sa nu rezolvi problema sau sa te apropii de final. Sau sa-ti pese, in genere.
Nu pot sa zic ca am probleme cu asta. Singura mea problema e ca banuiesc (de fapt am certitudinea) ca in general si profesorul se simte destept cand "prezideaza" o astfel de discutie. Se simte diferit de amaratii aia care predau in provincie si isi iau flegme pe ochi de la elevi.
Pana si pe aia ii inteleg: nu e usor sa traiesti cu spaima ca o sa ajungi asa. Nimanui nu-i place sa se simta prost.
Pe aia manipulatori nu ii inteleg.
Nu stiu daca profa constientiza, dar se transformase intr-un veritabil personaj charismatic.
Cu un ton plin de imbold, cu pasiune in voce si flacari in discurs, ne spunea aceeasi veche problema: Romania e needucata.
Si continua cu: "n-aveti idee ce va asteapta, e o lume rea", "fugitul din tara nu ajuta", "nu cadeti prada manipularii", "se pune accentul pe politician nu pe politica la televizor, cetateanul vede politicianul, nu institutia pe care o reprezinta".
Aceeasi chestie de cand a inceput anul.
In primele ore m-a fascinat, mi-a placut, m-a facut sa raman la orele ei. Apoi am tolerat. Apoi mi-a sarit mustarul.
Dupa ce a tipat 10 minute ca suntem neinteresati, aerieni, normal ca te apuca spuma. Si cand tipa, singurul lucru la care ma gandeam era ceva gen "Idiotilor! This is not the way i planned! You are my army!"
Si acum singura mea parere despre ea e ca se baga in creierul tau, pentru o placere bolnava de a sti ca-si insufla cu pompa ideile in capul altcuiva. Her own chance to immortality and the feeling that you are someone.
Si ma gandeam ca face asa la toate clasele, si cand nu merge, ei bine, ai belit pula cu media si la filosofie si la studii sociale.
Si continua sa urle, si se transforma in *am uitat cine era*. Mi-e greu sa mai numar documentarele astea anti-bush, anti-sistem si tot uit care unde era. Dar era un nene pe o scena, urland din rarunchi "WHAT DO YOU DO?? I TELL YOU!!! GET MAD! GET MAAAAD!"
Un fel de om care viseaza ca toti cetatenii vor iesi pe strada sa infaptuiasca o reforma apocaliptica, nervosi, probabil cu tendinte de Guy Fawkes si praf de puşcă sub Parlament. Un om care viseaza ca asa ceva e posibil, si prin educatie droguri sau mai stiu eu ce, s-or trezi toti cetatenii la viata si or sa-si ceara drepturile.
Un fel de nationalist din ala scarbit de concetateni, care merge pe ideea "Ţara e mişto, numai oamenii din ea o sug", care vede ocazia sa-si formeze el un mic cult de fanatici.
Din punctul meu de vedere, profa mea acum e un fel de Charlie Manson.
Un Charlie Manson ramas in inimile elevilor de toate soiurile, numai datorita charismei.
In inimile elevilor care vor creste mari si puternici si vai-mortii lor, si care vor adanci "clivajul" pe care ne pune sa-l discutam, ca tot aflaş un cuvânt nou, ce căcat?
Elevii care pot fi:
-pizde impresionate de cuvinte mari
-wannabe anarhisti
-bogatani care vor si ei sa schimbe ceva. Nu fiindca asa trebuie si zice morala, ci pentru ca au atatia bani incat s-au plictisit de cacaturi, si tre' sa incerce si ceva sufletist.
-sictiriti salvati de platitudine prin discursurile profei.

Etc, etc.

Cred ca e primul ciot de articol, ca sa-i zic asa- desi nu se supune nici coerentei nici normelor de jurnalism, care contine maxim 20 injuraturi. Si chestia asta ma lasa cu un gust amar, de parca am mancat praz expirat.
Imi pare rau pentru cei care au fost curiosi sa citeasca pana aici, nu este marfa specific Muffaneza, nu garantez ca este marfa de calitate-mai degraba e made in China, dar chiar aveam chef sa refulez undeva si nu mai pot sa continui sa-mi stresez singurul prieten care e interesat de asa ceva (are si ala o limita).
Eh, Mafin creste, sa zicem ca se maturizeaza (imi face tot atata placere cuvantul asta ca epilatul inghinal cu ceara), e dezamagita de indivizi.
Si e grav daca e Mafin dezamagita, in conditiile in care rar dau 2 bani cu adevarat pe cineva. Dar profa asta chiar mi-a placut. E ca si cum a murit Mos Craciun pentru mine. Mai am doar 2 profesoare care au fost asa: *una ma târa forţat la scoala in generala (fara de care as fi ajuns acum sa fiu cu GYS, Lefter, Piedone si retardatii aia in cine stie ce liceu marginal, fiindca deh-imi doream atat de mult sa-mi fac prieteni incat m-as fi dus si in ghena sa socializez)
*si doamna Stefan, singura profa care a fost capabila sa stoarca lacrimi de la mine in public. Nu lacrimi de draci, ura sau oftica, lacrimi din alea de "Doamna nu ma lasati singura!"