Rahatul de sub preş

Dispoziţia aia faimoasă pre-majorat m-a cuprins complet. Teroarea că nu sunt in stare să bat 11 oameni câţi concurează pe loc la Jurnalism e completată de realizarea faptului că 3 ani jumate am băut ca proasta, m-am scobit in cur in loc să fac dreacu ceva si să invaţ. Incep să mă gândesc că orgoliul ăsta prostesc de "Dacă nu sunt capabilă să intru la facultate fără meditaţii atunci nu merit" o să mă facă să ajung undeva la Spiru Haret la particular, că nu voi reuşi să ajung la radio pe emisie de noapte cum imi doresc, că nu o sa am niciodata suficienţi bani cât sa le fiu alor mei "sprijin la bătrâneţe". Ăsta e motivul pentru care incep să fiu din ce in ce mai emo si să vorbesc serios.
Cu această introducere voi porni mizeria asta de articol numită "Rahatul de sub preş".
Am scris deja despre dărâmarea mitului *Profa de filosofie*, acum povestesc despre liceu şi dezbaterea la care urma să particip.
Am ajuns la liceu pe la 9.30, dar n+am mai intrat pentru ca ne-am gândit ca nu dă bine să apărem ca boschetarii in mijlocul unor discuţii filosofice şi fiindcă pe un coleg il evacuase diriga din cauza lipsei scaunelor.
Dupa acţiunea aia, iese profa de filosofie tunând si fulgerând ca noi n-am fost prezenţi.
Şi colegii ne anunţă că diriga a trebuit să suporte 1 ora umilinţa, că aia de filosofie a târât-o prin căcat, că ceilalţi colegi de la alte clase au făcut mişto de noi, în loc să-şi indeplinească menirea dată de Dumnezeu, aceea de a sta cu puţa in ţărână şi de a nu comenta pe tema oamenilor care sunt undeva mai sus cu 10 nivele pe scara socială *aceea fiind noi, normal**şi nu, nu sunt îngâmfată, dar nu îmi plac over-opinionated scumfuckers*.
După această întâmplare se deschiseră porţile Iadului, şi intră liderul comunist, blogărist, wannabe tinerist... THE ONE THE ONLY....Iliescu.
Însoţit de o armată de reporteri, şi-a croit drum prin liceu, s-a tras in poze în faţa cancelariei, a poposit pe hol fro 5 minute, şi dus a fost, că probabil fusese convocat de Mihnea Georgescu &co la o sticlă de rom in Club A, mărită-i fie popularitatea la concurenţă cu Băsescu.
Pentru cele 5 minute de prezenţă tip "Paris Hilton is in the house" s-a pus hârtie igienica la wc-ul profesorilor (după cum mi-a relatat speriată o profesoară), s-au sechestrat in clase elevii care trebuiau să se ducă la olimpiadă, şi in general s-a pupat cur, in timp ce eu răcneam râzând *Criminaluleeee, ai deschis granitele, ai omorât ţara, l-ai omorât pe Ceauşescu!!!* . Fiindcă am fost sechestraţi in clase, n+am avut ocazia să văd dacă au pus covor in hol si au atârnat tablouri să dea bine. De obicei asa e.
Pe lângă Iliescu am mai remarcat fro 3 yuppies care pesemne ca erau foşti elevi, yuppies care se uitau la mine ca la Dumnezeu versiunea 2.0 cu adaos de pizdă, un roacăr draguţ la care am zâmbit in timp ce spălam buretele, şi mâncare. Pentru ăia care au fost la acţiuni, eu n+am primit.
Apoi am participat la o acţiune, unde trebuia să se abereze pe tema *Fictiunea in artă* si am descoperit o fată mai genială decât tot liceul si morţii care l-au absolvit. Clasa a 10a, profil de matematică, a facut o tentativa de critică pe un roman, tentativă fiind putin spus. Nu vreau s+o laud fiindcă arăta puţin rock, dar fetiţa avea o coerenţă si un vocabular mai mult decât şocant, astfel că eu si Petri ne holbam cu o bală in colţul gurii.
Apoi au comentat ceva Eminescu 4 panarame tot de a zecea care imi aminteau periculos de perioada mea de boboacă (aia în care umblam cu zece şpacluri pentru farduri, 5 straturi de fond de ten si ţâţele pe afară, precum şi cu cinci nuanţe de gloss pe bot de parcă făceam mui la cooperativă, ca să maschez că-s cam crescută-n peşteră şi timidă de fel).
Panaramele *nu o zic cu răutate, incă sper că vor evolua in nişte domnişoare la locul lor* au început să servească pateuri literare incluzând arhetipuri, James Joyce, Faust, Eminescu, interpretări ale miturilor creaţiei la Jung, se înţelege. Adevăratul amuzament a fost să constat că văcuţele nici nu citiseră acasă ce pregătiseră, că nu erau capabile să pronunţe nici numele româneşti nici alea străineze şi complicate precum Faust. Lovitura de graţie a fost încadrarea întru mister şi pentru revelare a lui Lucian Blaga, nuş ce căcat marca Constantin Noica, precum şi alte pateuri majore si complicate apartinand mitologiei, lingvisticii, psihologiei şi filosofiei, care normal nu se ştie la a 10a.
Nici ele nu ştiau, dar se sufocau elegant citind. Una din puradele ne+a şi încântat cu recitarea unei poezii pe muzica lui Bach *pe care ea o ascultă probabil in Bambuu* in format mp3, pe mobilul care valorează cât un rinichi proaspăt.

Şi cam aşa a decurs acţiunea. În timp ce rumegam la acest articol credeam că va ieşi ceva cool si coerent, dar din nou, pusă in faţa unei foi albe, mi-am pierdut orice replică spirituală pe care urma s-o public, şi nah. Asta e, vă pup, menţionând la final că profa de filosofie, also known as *Minds to twist and values to warp because THIS IS SPARTAAA*, ameninţă că am belit pula şi că lasă corijenţi. Deşi voi credeţi că probabil sunt eu panicată şi paranoică ca de obicei, am ca dovadă fro 10 generaţii spiriste care au plâns in beznă cu pătura pe cap după ce au îndrăznit s-o supere pe acea Rambo a pedagogiei.