Cocalarus invictus - 480

A trecut atâta timp de când Muffin zace sub un strat de praf, iar Ana se ocupă de jocuri video şi saituri, încât mă gândeam că am scăpat definitiv de cocalari. Well...nope, not a chance bitch.

1. Ana, cu mirificul Teo alături, stătea în bucătărie, fumând o ţigară şi discutând chestii a la Terry Pratchett. Se aud urlete. Se aud răgete. Se aude un cocalar urlând la telefon, din faţă blocului. Fiindcă sunt pensionari, şi Ana şi Teo se reped la geam, să-i asculte ăluia conversaţia.
Ce aud?
"Aştept să mă suni şi să mă chemi la tine! Şi să nu mai scoţi la mine cuţite, căcaturi, foarfeci şi ...căciulă!"
Ana şi Teo se întreabă până în ziua de azi ce vroia omul ăla să zică. În orice caz, 3 ture de bloc mai târziu şi probabil 20 cenţi consumaţi pe Cosmote, ăla urla în telefon la nevastă-sa că "Să nu mai zică mă-ta că vorbesc tare!"
2. Ana, cu mirificul Teo alături, stăteau într-un foişor, făcând grătarul (adică ieri, că am tras o fugă romantică la Moeciu de sus). Amândoi fuseseră avertizaţi de proprietară că vor veni nişte
"copii" la majorat. În timp ce coastele se perpeleau, apar copiii, care erau un fel de tocilari minimali, împărţiţi pe sexe 99.99% baieti+cantitate neglijabilă curve căzute în freză.
Ana se plimba cu oale, farfurii, cartofi, Teo lucra la grătar, cocalarii stăteau afară vorbind de Assassin's Creed (n.a: Un joc video, iar Teo avea tricou cu Assassin's Creed 2 Dev Team că na, suntem geeks), şi de faptul că e bazat pe parkour. Şi eu, şi Teo deja răsuflam uşuraţi, fiindcă era evident că puştii, în număr de aprox 15, sunt tocilari, therefore nu o să facă gălăgie/borască/urle/asculte manele în weekendul nostru de relaxare şi lectură.
Bineînţeles, unde faci planuri Dumnezeu se cacă, aşa că, nici atunci cât puştii au descărcat un sistem audio cu o boxă de 1.5 m înălţime nu ne-am stresat. "Lasă-i şi pe ei să se simtă bine, că se întorc acasă şi verifică Hi5-ul, apoi se joacă pe calculator."
Trebuia să ne stresăm. Trebuia să ne facem bagajele. Trebuia să plecăm acasă.
Cei cinşpe cocalari inofensivi s-au transformat în 50+ cocalari agresivi, beţi pulă, urlând în faţa uşii noastre, şi încercând să intre în camera în care ne refugiasem, şi pe care, în mod normal, o închiriasem.

Uşă închisă cu cheia. Se forţează clanţa. Se mai forţează odată. Se dă cu picioru' în uşă. Se dă cu pumnu' în uşă. Se ciocăneşte. Se pleacă. De la ora 6 la ora 4 dimineaţa, fiecare cocalar în parte încerca să intre la noi în cameră, şi, de fiecare dată când deschideam uşa, dispărea. Cocalarele bineînţeles chiţăiau.
Highlight:
"Faaa melteanco!"
"Hihihihi"
"Melteanco!"
"hihihahahihi"
"Faa melteanco hohoho"
"Chitzchitzhahahuchachic"
"Melteanco!"

La un moment dat, pe la 2 noaptea, în disperare de cauză fiindcă unu' încerca să ne dărâme uşa, mă ridic apoteotic, deschid uşa, mă uit urât şi... nu văd nimic. Fixez scanarea, observ un cocalar de 1.50, uitându-se cu ochi de iepure în faţa farurilor. Mă uit, vorbesc ca peştele speriat, adică fix pula. Mă aşteptam la ditai omu!
Ce am făcut eventual? Nimic. Eu stăteam cu o carte în braţe, Teo cu o carte în braţe, prefăcându-ne că citim, dar de fapt ascultând chiţăiturile retardatilor prin uşă.
Teo: Ana, nu te mai preface că citesti că nu te vede nimeni =))
Ana: Da' chiar citeam! O:-)
Teo: inserează faţă sceptică.
Ana: inserează gândul "Da frate, ce retardă sunt, mă prefăceam că citesc ca să nu-şi dea ăia seama că ascult ce zic. Nu e ca şi cum m-ar vedea...."

3. Ana, sâcâindu-l pe Teo să oprească maşina la "locul nostru" (o bucată de gard de piatră în vârfu unui deal lângă Moeciu. Sau Moieciu? Pula mea, revenind.
Teo opreşte, o babă cu un dinte de argint se îndreaptă zâmbind spre noi, purtând nişte ciorapi în braţe.
Teo: Hai pretty, coboară.
Ana (făcându-şi de lucru cu centura) : Imediat.
Teo: Hai, dă-te jos.
Ana: Nu, imediat.
Teo: Ţi-e ruşine de baba aiaaaaa!
Ana: Nu, da am de căutat ceva în geantă (nemurirea)
Teo: Ţi-e rusineeeeee!
Ana: Nu! (în gând: Îmi bag pula, cobor! Ce poa' să se întâmple?)
Cobor, baba apare lângă mine, eu, conştientă de faptul că nu mai avem prea mulţi bani, şi tre să cumpăr miere, încerc să o evit. Baba molfăie 2 cuvinte, nu ştiu ce, că mă holbam la dintele de argint, şi mă trezesc cu o pereche de şosete în braţe. Teo era pe fundal, zâmbind mulţumit în stilul "Hahaaaa! A intimidat-o baba!".
Totu' fain şi frumos, ne lingem, ne pupăm, ne iubim, hai sus în maşină.
Vro 5 babe, turiste de profesie, la vro 60 ani *genu de babe care sunt contabile*, se strânseseră lângă o tarabă din aia cu covrigi, brânză şi slană, şi atingeau chestiile expuse.
La un moment dat, una din babe ia un cârnat în mână, îl ţine fooooarte senzual (in the bad way), îl aşează după ureche {GEN CA PE CERCEI!}, ia o roată de caşcaval în mână, şi zâmbeşte senzual. Eu, stupefiată. Mă mai uit 30 de secunde la baba care are cârnaţi în păr, şi observ că o altă babă îi făcea poză.
Ahh, cocalarii de Neogen.


Gata cu scrisul, că mă dor degetele. Teo, ştiu că citeşti deja, chiar înainte că eu să scriu articolul, şi ştiu că vei sări de cur în sus de bucurie ca am scris in sfârşit despre caciula, după 2 săptămâni. Wuv you too, cunt.
Pentru astialaltii: Ignoraţi dovezile de afecţiune, ştiu ca voi v-ati obişnuit cu Muffin care se caca pietre (adică hardcore. Get it ? Huh?)
*greselile din acest articol se datoreaza site-ului diacritice.com, care face conversii dubioase, si ochilor mei obositi, care-si baga pula si se culca.